Copiii cu inima înflăcărată

Septembrie 7, 2013

 De Philip Martin 

            Cel mai mare inamic pentru a fi însetat şi înfometat după Dumnezeu nu este otrava, ci plăcinta cu mere. Ceea ce ne strică apetitul pentru Rai nu sunt ospeţele celor păcătoşi ci ciugulelile nesfârşite de la masa lumii. Nu sunt filmele nerecomandate ci lucrurile fără valoare pe care le înghiţim în fiecare seară de la TV.

            Însă ar fi o mare greşeală să gândim că trezirea dorinţei pentru Mirele nostru ar aduce în noi un interes spre retragere monahală de genul aşteptării pasive prin post şi rugăciune. Trezirea dorinţei pentru Hristos nu aduce lucrul acesta. Ci un angajament nou şi radical pentru împlinirea muncii de evanghelizare a lumii, indiferent de cost. Iar postul nu va deveni o practică pacifistă pentru speranţe proprii, ci o armă misionară de temut în lupta credinţei. – John Piper1 

            Doresc să încurajez în mod intenţionat această dorinţă după Dumnezeu. Lipsa ei ne-a adus în starea scăzută în care suntem acum. A te complace este un duşman mortal pentru tot progresul spiritual. Trebuie să existe o dorinţă puternică, altfel nu va fi nici o manifestare a lui Hristos în oamenii Săi. El aşteaptă ca să fie dorit.

            Să-L găseşti pe Dumnezeu şi în acelaşi timp să continui să-L cauţi este un lucru batjocorit de oamenii religioşi prea uşor satisfăcuţi, însă se justifică prin experienţele fericite ale copiilor cu inimile înflăcărate. – A.W. Tozer2 

            Când am întreprins acest studiu despre a avea o foame pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi am dat de cele două citate de mai sus, m-au mişcat profund. Chiar atunci am simţit un imbold al Duhului asupra inimii mele şi am ştiut că Domnul doreşte să mă opresc şi să-mi cercetez sufletul, să mă auto-evaluez şi să-mi contabilizez sufletul ca să văd cum stau.

            M-am întrebat: „Sunt eu înfometat şi însetat după Cuvântul lui Dumnezeu şi după Duhul lui Dumnezeu ‚cum doreşte un cerb izvoarele de apă’? Aş putea să fiu sau să mă numesc ‚un copil cu inima înflăcărată’? Ce înseamnă să ai ‚inima înflăcărată’?”.

            Aproape imediat după ce mi-am pus aceste întrebări am primit următorul mesaj de la Domnul, bazat pe pasaje biblice. Am încercat pe cât am putut să-l scriu aşa cum l-am primit. Iată ce mi-a dat Domnul ca răspuns la întrebările mele:

 

            „Copiii cu inima înflăcărată” sunt înfometaţi şi însetaţi după dreptate, deoarece ştiu că ei vor fi satisfăcuţi. Sufletul lor tânjeşte după Dumnezeu, pentru Dumnezeul cel viu, şi strigă: „Când pot să vin să mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu?”. Carnea lor tânjeşte pentru El într-un ţinut uscat şi însetat, unde nu este apă. Precum doreşte un cerb izvoarele de apă aşa însetează şi sufletul lor după Dumnezeu.3

            Ei ştiu că dacă se apropie de Dumnezeu şi El se va apropia de ei, deoarece El îi iubeşte pe cei ce Îl iubesc, iar cei ce Îl caută devreme Îl găsesc. Ei de asemenea se bucură şi când cad pradă diferitelor tentaţii deoarece ştiu că încercarea credinţei lor este mai preţioasă decât aurul, chiar şi decât aurul cel mai de calitate.4

            Ei nu consideră că şi-au atins ţinta, ci zilnic uită de ce este în urma lor şi caută lucrurile ce le stau înainte, se străduiesc să atingă chemarea supremă a lui Dumnezeu în Hristos Iisus, ca să poată să Îl cunoască pe El şi puterea mântuirii Sale şi să ia parte la suferinţa Lui.5

            Ei sunt cei care îşi doresc o ţară mai bună, una cerească, a cărui făuritor şi constructor este Dumnezeu. În trecut ei au rătăcit îmbrăcaţi cu cojoace şi piei de capră; au fost lipsiţi de cele necesare, au fost năpăstuiţi şi chinuiţi şi se spunea că lumea nu-i merita, dar lui Dumnezeu nu îi era ruşine să se numească Dumnezeul lor.6

                  Căutând mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, ei ştiu că vor primi pe lângă astea şi toate celelalte lucruri. Ei preţuiesc ocara pentru Hristos ca pe o bogăţie mai mare decât comorile lumii. Ei sunt dispuşi să sufere să piardă totul pentru asta şi să le considere pe toate un nimic, ca să poată să-L cunoască pe Cel pe care a-L cunoaşte înseamnă viaţă veşnică.7           

            Aş dori să vă spun un alt citat de John Piper, ceva ce m-a provocat să doresc să beau mai mult din „apa vieţii” şi să doresc să devin un „copil cu inima înflăcărată”.

            „Dacă nu simţi o dorinţă puternică pentru manifestarea harului lui Dumnezeu, nu este din cauză că ai băut atât de mult încât eşti satisfăcut. Este pentru că ai ciugulit de la masa lumii. Sufletul tău este ghiftuit cu mărunţişuri şi nu mai ai loc pentru cele importante”.8

 

            Versete biblice despre dorinţă, foame şi sete spirituală

 

            Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.9 

            Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?10 

            Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi harfă! Mă voi trezi în zori de zi. Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri. Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta până la nori.11 

             Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.12 

            Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă. Aşa Te privesc eu în locaşul cel Sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, deci, toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină.13 

            Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.14 

            Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo şi rândunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!15 

             Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale. Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.16

             Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat.17 

            Sufletul meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.18 

            Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!19 

            Căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa. Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată”.20 

            Şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.21 

            Ieri am dat peste acest articol de mai jos scris de A.W. Tozen, articol despre care nici nu ştiam că există.

 

            Formula pentru o inimă înflăcărată 

            Orice creştin ce doreşte o renaştere spirituală o poate trăi independent de atitudinea celorlalţi tovarăşi creştini ai săi.

            Întrebarea importantă acum este: Cum? Ei bine, iată aici câteva sugestii pe care le poate urma oricine şi care, sunt convins, vor avea ca rezultat îmbunătăţirea minunată a vieţii creştine.

 

            1. Să fii profund nesatisfăcut cu tine însuţi.

            A te complace este inamicul mortal al progresului spiritual. Sufletul satisfăcut este un suflet ce stagnează. Vorbind despre bunurile pământeşti Pavel a spus: „Am învăţat să fiu mulţumit...” dar când vorbea despre viaţa lui spirituală mărturisea că „aleargă spre ţintă”. Trezeşte darul lui Dumnezeu care este în tine.

 

            2. Priveşte cu hotărâre către o transformare completă a vieţii tale.

            Cei ce experimentează timid sunt sortiţi eşecului chiar înainte de a începe. Trebuie să ne aruncăm tot sufletul în dorinţa pentru Dumnezeu. „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea”.

 

            3. Pune-te în calea binecuvântării.

            Este o greşeală să credem că harul va veni la noi din senin, sau să aşteptăm ajutorul lui Dumnezeu să ne vină ca o moştenire ce nu are legătură cu îndeplinirea condiţiilor. Există căi marcate clar care ne conduc direct la păşunile verzi; hai să le urmăm. Spre exemplu, dacă îţi doreşti o renaştere dar în acelaşi timp neglijezi rugăciunea şi cuvântul este ca şi cum ai dori un lucru dar ai face altceva.

 

            4. Să te căieşti din toată inima.

            Nu te grăbi să treci peste procesul de căinţă. Lasă regretul divin să-şi facă munca de vindecare. Până nu lăsăm conştiinţa păcatului să ne rănească nu vom dezvolta o frică faţă de rău. Este obiceiul nostru nefericit de a tolera păcatul, ceea ce ne ţine în starea noastră muribundă.

 

            5. Repară lucrurile ori de câte ori este posibil.

            Dacă datorezi bani, dă-i înapoi, sau cel puţin fă o înţelegere clară cu creditorii tăi în ceea ce priveşte intenţiile tale de plată, încât corectitudinea ta să nu fie pusă la îndoială. Dacă te-ai certat cu cineva fă tot ce poţi ca să te împaci. Pe cât se poate încearcă să îndrepţi lucrurile.

 

            6. Trăieşte-ţi viaţa în concordanţă cu Predica de pe Munte şi cu alte versete asemănătoare din Noul Testament care ne învaţă despre calea dreptăţii.

            Un om sincer, cu o Biblie, un carneţel şi un creion va găsi cu siguranţă ce este neregulă cu el.

            Recomand ca această auto-examinare să se facă în genunchi, căutând să dăm ascultare poruncilor lui Dumnezeu pe măsură ce ne sunt revelate din Cuvânt. Nu este nimic romantic sau colorat în legătură cu acest mod simplu şi direct de a ne trata propria situaţie, însă îşi îndeplineşte scopul. Oamenii lui Isaac nu păreau nişte eroi când săpau în vale, dar au desfundat fântânile şi asta fusese îndatorirea lor.

 

            7. Fii serios.

            Accepţi fără să-ţi dai seama ideile diavolului, standardele lui morale şi atitudinile mentale.

            Te întrebi de ce nu faci progrese în viaţa ta de creştin. Climatul tău interior nu este favorabil cultivării de virtuţi spirituale. Trebuie să existe o schimbare radicală în obiceiurile tale altfel nu va exista nici o îmbunătăţire permanentă a vieţii tale interioare.

 

            8. Limitează-ţi intenţionat preocupările.

            Cel bun la toate nu este specialist în nimic. Viaţa de creştin necesită să fim specialişti. Prea multe proiecte ne consumă timpul şi energia fără să ne aducă mai aproape de Dumnezeu. Dacă îţi limitezi preocupările Dumnezeu îţi va mări inima. Pentru cel neconvertit „Numai Iisus” pare să fie motto-ul morţii. Însă mulţi bărbaţi şi femei fericiţi pot mărturisi că este pentru ei calea sper o lume infinit mai largă şi mai bogată decât orice au cunoscut până atunci.

            Hristos este esenţa întregii înţelepciuni, frumuseţi şi virtuţi. Să-L cunoşti pe El tot mai mult înseamnă să progresezi în aprecierea a tot ce este bun şi frumos. Cămările inimii vor deveni mai largi dacă uşile lor sunt larg deschise pentru Hristos şi închise înaintea lumii şi a păcatului. Încearcă.

 

            9. Începe să mărturiseşti.

            Găseşte ceva de făcut pentru Dumnezeu şi pentru oameni. Refuză să rugineşti. Oferă-te. Acceptă o poziţie mai umilă până când Dumnezeu va considera potrivit să te pună într-o poziţie mai înaltă. Susţine-ţi noile intenţii cu banii şi darurile tale.

 

            10. Ai încredere în Dumnezeu.

            Începe să te aştepţi. Priveşte către tronul unde stă Susţinătorul tău la dreapta lui Dumnezeu. Tot Raiul este de partea ta. Dumnezeu nu te va dezamăgi.

           

            Dacă vei urma aceste sugestii vei cunoaşte mai mult ca sigur o renaştere în inima ta. Şi cine poate spune cât de mult se poate răspândi? Dumnezeu ştie cu câtă disperare are nevoie biserica de o înviere spirituală. Şi aceasta nu poate veni decât printr-o renaştere individuală.22 

 

1 Hunger for God [Înfometat după Dumnezeu] (Crossway, 1997).

2 The Pursuit of God [În căutarea lui Dumnezeu] (Christian Publication, Inc., 1948).

3 Matei 5:6; Psalmul 42:2, 63:1, 42:1.

4 Iacov 4:8; Proverbe 8:17; Iacov 1:2; 1 Petru 1:7.

5 Filipeni 3:13-14, 10.

6 Evrei 11:10, 37, 38, 16.

7 Matei 6:33; Evrei 11:26; Filipeni 3:7-8.

8 Hunger for God [Înfometat după Dumnezeu] (Crossway, 1997).

9 Psalmul 27:4.

10 Psalmul 42:1-2.

11 Psalmul 57:8-10.

12 Psalmul 62:5-8.

13 Psalmul 63:1-8;

14 Psalmul 73:25-26.

15 Psalmul 84:1-4, 10.

16 Psalmul 119:20, 81.

17 Psalmul 143:6.

18 Isaia 26:9.

19 Matei 5:6.

20 Ioan 6:33, 35a.

21 1 Petru 2:2.

22 A.W. Tozer, „Formula for a Burning Heart”[„Formula pentru o inimă înflăcărată”].

 

Copyright © 2024 The Family International