Septembrie 14, 2013
De Samuel Dickey Gordon
Scopul rugăciunii este de a duce la îndeplinire voia lui Dumnezeu. Ce străin este Dumnezeu în propria Lui lume! Nimeni nu este mai ponegrit ca El. El a venit la ai Săi, iar ei L-au lăsat să stea la uşă, precum un pelerin în noapte, cu toiagul în mână, în timp ce ei se uitat suspicios la El prin crăpăturile uşii.
Unii dintre noi ne dăm înapoi de la a ne preda în întregime viaţa lui Dumnezeu. Şi dacă s-ar ştii motivul probabil este fiindcă ne este frică de Dumnezeu. Ne este frică că El va pune ceva amar în paharul nostru, sau ceva greutăţi în calea noastră. Şi fără îndoială că motivul pentru care ne este frică de Dumnezeu este pentru că nu Îl cunoaştem. Marea rugăciune din inimă a lui Iisus în acea noapte, cu cei 11 apostoli, a fost „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu”.
Pentru a înţelege voia lui Dumnezeu trebuie să înţelegem ceva legat de caracterul Său, pe Sine însuşi. Există cinci cuvinte obişnuite, de zi cu zi, pe care doresc să ţi le arăt ca să îţi sugerez modul cum este Dumnezeu. Sunt cuvinte familiare, folosite mereu.
Primul este cuvântul tată. „Tată” înseamnă putere, tărie iubitoare. Tatăl plănuieşte, dă cele necesare şi îi protejează pe cei dragi lui. ... Gândeşte-te la cel mai bun tată pe care îl ştii. Apoi ţine minte că şi Dumnezeu este un tată, doar că El este mai bun decât cel mai bun tată despre care ştii tu. Iar voia Sa pentru viaţa ta – nu mă refer acum la Rai şi la sufletele noastre; voi vorbi mai târziu şi despre asta – voia Sa pentru viaţa ta acum este precum voia tatălui pentru cel pe care el îl iubeşte cel mai mult.
Al doilea cuvânt este un cuvânt mai bun. Deoarece femeia este mai bună decât bărbatul şi a fost creată mai bună şi a fost dorită să fie mai bună, acest al doilea cuvânt este mai bun decât primul. Mă refer la cuvântul mamă. Dacă tatăl înseamnă putere, mama înseamnă iubire – o iubire mare, răbdătoare, tandră, îndurătoare, până în pânzele albe. Ce n-ar face ea pentru scumpul ei! Nu-i de mirare că ea ar merge până în valea întunericului ca să aducă viaţa, şi ar face-o bucuroasă cu lumina dragostei sclipindu-i în ochi. Şi da, ar face-o din nou, dacă ar fi nevoie, pentru ca viaţa să rămână. Aceasta este o mamă. Gândeşte-te la cea mai bună mamă pe care o cunoşti. Iar această sugestie îmi aduce şi mie în inimă cele mai sacre amintiri. Apoi ţine minte asta: Dumnezeu este o mamă, doar că El este o mamă mai bună decât oricare mamă pe care ai cunoscut-o tu vreodată.
Pasajele din scriptură în care Dumnezeu este asemuit cu o mamă sunt numeroase. „Sub aripile Sale” este imaginea unei mame. Mama pasăre care îşi adună puii sub aripile ei ca să le transmită căldura corpului ei şi să-i ocrotească. În Biblie nu este folosit direct cuvânt „mamă” când se face referire la Dumnezeu. Probabil pentru că în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu cuvântul „tată” include şi noţiunea de „mamă”. În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, toată puterea tatălui şi toată dragostea mamei sunt combinate în cuvântul „tată”. Iar ceea ce îşi doreşte El pentru noi este precum ceea ce doreşte o mamă înţeleaptă şi iubitoare pentru comoara inimii ei.
Cel de-al treilea cuvânt este prieten. Nu intenţionez să-l folosesc în sensul ieftin. Există o modalitate frumoasă de exprimare în care toate cunoştinţele sunt numiţi prieteni. Tupper spunea că-i numim prieteni pe toţi cei care nu ne sunt duşmani. Însă eu doresc să folosesc acest cuvânt în sensul mai profund. Aici, un prieten este cel care te iubeşte aşa cum eşti şi cu statornicie, fără să aştepte ceva în schimb sau să-i arăţi acelaşi fel de dragoste. ... Dacă tu ai vreunul sau doi dintre aceşti prieteni adevăraţi atunci eşti foarte bogat. Acum gândeşte-te puţin la cel mai bun prieten pe care ştii că l-a avut cineva şi reţine asta: Dumnezeu este un prieten. Doar că El este cu mult mai bun decât cel mai bun prieten despre care ştii că există. Iar planul pe care El l-a gândit pentru viaţa ta este pe măsura a ceea ce sugerează acest cuvânt.
Cel de-al patrulea cuvânt, aproape că ezit să-l folosesc, deşi sunt sigur că nu ar trebui. Ezitarea vine din faptul că se vorbeşte cu atâta neseriozitate şi uşurinţă, chiar şi în cercurile bune, despre acest cuvânt şi despre relaţia la care face referire. Mă refer la acel cuvânt rar şi delicat, iubit. Doi oameni se întâlnesc, apoi relaţia lor se aprofundează în prietenie, iar mai pe urmă într-o emoţie sfântă, forma supremă de prietenie. Ce nu ar face el pentru ea! Ea devine noul centru uman al vieţii sale. În sensul bun al cuvântului el venerează pământul pe care ea calcă. Iar ea – ar renunţa la bogăţie în schimbul sărăciei doar ca să fie cu el. Ar renunţa la casă şi prieteni şi ar merge până la capătul pământului dacă serviciul lui i-ar cere să se mute acolo. Gândeşte-te la cel mai bun iubit, sau iubită, despre care ştii că are cineva. Apoi ţine minte asta şi lasă-mă să o spun cu un ton uşor şi reverenţios: Dumnezeu este un iubit. Să o spun cu o voce şi mai reverenţioasă: cel mai drag iubit. Doar că El este un iubit mai bun decât orice alt iubit despre care ştii tu. Iar ceea ce doreşte El, planul Său pentru viaţa ta şi a mea – îmi freamătă inima să spun asta – este precum planul unui iubit pentru singura lui iubire.
Cel de-al cincilea cuvânt este al patrulea cuvânt dar la un grad mai mare de implicare: cuvântul soţ. Acesta este cuvântul pentru partea bărbătească a celei mai sfinte relaţii de pe pământ. Aceasta este relaţia de iubire în forma perfectă. ... În concepţia lui Dumnezeu un soţ este un iubit cu plus. El este tot ceea ce implică să fii cel mai bun iubit şi mult mai mult; mai tandru, mai înfocat, mai atent. Două vieţi s-au unit şi au început să trăiască o singură viaţă. Două voinţe şi totuşi doar una. Doi oameni cu un singur ţel. Dualitate în unitate. Gândeşte-te la cel mai bun soţ pe care îl ştii şi reţine că Dumnezeu este un soţ; doar că El este un soţ infinit mai atent decât oricare altul. Iar dorinţa Lui pentru viaţa ta este precum dorinţa soţului pentru prietena şi tovarăşa lui de viaţă.
Acum, vă rog, să nu iei tu vreunul din aceste cuvinte şi să spui: „Acesta îmi place”, iar tu vreun altul şi să spui „Pe mină mă atrage acest concept despre Dumnezeu”. Cum am putea noi să-L limităm pe Dumnezeu cu înţelegerea noastră limitată! Ia toate cele cinci cuvinte şi gândeşte-te la forma lor supremă, apoi pune-le pe toate împreună ca să ai o idee cât mai bună despre Dumnezeu. El este toate acestea şi mult mai mult.
Vezi tu, Dumnezeu este atât de multe încât este nevoie de mai multe tipuri de relaţii umane împreună pentru a ne face o idee cât mai bună despre ceea ce este El. El este un tată, o mamă, un prieten, un iubit şi un soţ.
Iar voia lui Dumnezeu pentru noi este plănuită de un astfel de Dumnezeu. Ea include trupul, sănătatea şi tăria; familia şi căminul; banii şi afacerea; prieteniile, printre care şi alegerea prietenului suprem în viaţă; include şi slujirea, ce fel de slujire şi unde; şi o permanentă călăuzire; include întreaga viaţă şi toate vieţile din lume. El s-a gândit la toate acestea cu multă dragoste şi grijă. ... Acesta este Dumnezeu.
Un rezumat din Discursuri tihnite despre rugăciune [Quite talks on Prayer] de Samuel Dickey Gordon – (Fleming H. Revell, 1904).
Copyright © 2024 The Family International