Calea sper simplitate

Octombrie 17, 2013

De Amanda White 

            Cu câteva zile în urmă ascultam un program radio creştin în drum spre sala de sport. În fiecare zi au câte o întrebare la care oamenii pot să răspundă prin telefon sau pe pagina lor de Facebook, iar subiectul pentru răspunsul din acea zi era ceva simplu: „Ce aştepţi cu nerăbdare?”

            Răspunsurile trimise de ascultători erau simple dar înviorătoare. Spre exemplu, o femeie a spus că de-abia aşteaptă să aibă o cană de ceai noaptea după ce copiii s-au culcat.

            M-a făcut să mă gândesc şi eu la lucrurile simple din viaţă. În esenţă, lucrurile după care tânjim cu toţii sunt lucrurile simple. O îmbrăţişare de la copilul sau soţul sau soţia noastră după o zi lungă. O cană de ceai sau de cafea dimineaţa. Să strălucească din nou soarele după o săptămână de ploaie, ca să ne usuce în sfârşit rufele. Un pat confortabil în care să ne întindem noaptea. Un duş reconfortant. Mirosului ierbii proaspăt tăiate.

            Îmi place să gândesc că aceste lucruri mărunte sunt şi ele o parte din dragostea lui Dumnezeu pentru mine, tot aşa cum sunt şi darurile mari pe care El mi le trimite uneori.

            Robert Louis Stevenson a spus-o foarte bine: „Cele mai bune lucruri în viaţă ne sunt foarte aproape: Mirosul din nări, lumina din ochi, florile la picioare, lucrul mâinilor tale, calea dreptăţii chiar înaintea ta. Nu te întinde după stele, ci îndeplineşte munca simplă şi obişnuită din viaţă, pe măsură ce îţi vine în cale, sigur că îndatoririle zilnice şi pâinea zilnică sunt cele mai dulci lucruri în viaţă”.

            Sigur că uneori aşteptăm şi lucruri mari şi captivante, precum o vacanţă sau o călătorie în care să ne vizităm prietenii sau rudele. Însă de cele mai multe ori lucrurile simple, de zi cu zi, sunt cele care ne aduc bucurie şi zâmbetul pe faţă. Asta îmi aminteşte că trebuie să mă gândesc şi eu mai mult la aceste lucruri, să le apreciez mai mult, fiindcă se pierd atât de uşor în nebunia vieţii.

            În altă zi din aceeaşi săptămână am mers cu familia într-un parc frumos, lângă o apă. Am stat la umbra unui copac şi ne-am bucurat de atmosferă – de vremea minunată, de apa sclipitoare, de linişte şi pace. Fiica mea a găsit un prieten cu care să se joace fericită în apropiere. Fiul şi soţul meu s-au dus împreună într-o plimbare. Iar eu m-am întins pe iarbă şi m-am relaxat. Nu aveam nimic de făcut – nimic ce să ascult, nimic de citit, nimic să mănânc sau să beau. N-am simţit nevoia să-mi scot iPhone-ul. Nu aveam nici pătură pe care să stau. Era atât de simplu, dar atât de terapeutic. Aş fi putut sta acolo toată ziua.

            Sunt vinovată că nu mă opresc îndeajuns, că nu apreciez îndeajuns. Nu este o revelaţie pentru mine, dar trebuie să-mi reamintesc de multe ori lucrul acesta deoarece este unul din acele principii importante în viaţă şi pentru fericire care se pierde mereu din vedere atunci când alte lucruri mult mai mari şi mai stresante îţi blochează vederea sau te îngreunează.

            M-am hotărât să încep cu paşi mici. Am luat sfatul acelei femei de la radio. Mi-am rezervat câteva minute să mă relaxez cu o cană de ceai noaptea, după ce copiii erau în pat, şi am savurat fiecare strop!

            De asemenea sunt în căutarea simplităţii şi în relaţia mea cu Domnul. Eu cred că acelaşi Dumnezeu care doreşte ca eu să mă bucur de micile margarete ce înfloresc şi de apusurile magnifice care durează doar câteva minute, doreşte ca eu să redescopăr aceeaşi bucurie şi simplitate şi în El.

            Lucrurile simple din viaţă mă fac fericită. Se poate ca lucrurile mele simple să-L facă fericit şi pe El?

            Zilele trecute El mi-a spus ceva pe acest subiect atunci când am fost stresată că nu făceam destule pentru El, că nu eram suficient de spirituală.

            Rugăciunea mea fusese ceva de genul:

            „Doamne, simt că eşti probabil nemulţumit de mine pentru că am fost cam neglijentă în ultima vreme – cel puţin neglijentă să fac toate lucrurile pe care obişnuiam să le fac în viaţa mea spirituală. Şi asta este, de fapt, ceea ce mă derutează. Nu mai ştiu ce este cel mai bine în ceea ce priveşte viaţa mea spirituală şi relaţia mea cu Tine. Înainte ştiam, sau credeam că ştiu, sau cel puţin aveam o cale pe care mergeam care mă făcea să mă simt bine şi să simt că aveam o legătură spirituală cu Tine. Dar după ce am luat o pauză de la modul cum făceam lucrurile înainte, de mult timp, acum mă întreb uneori dacă îţi sunt pe plac. Mă întreb oare ce Îţi doreşti. Îţi doreşti să ai cu mine un timp bine structurat în fiecare zi, în care eu să scriu totul şi să am totul organizat? Sau pur şi simplu mă vrei pe mine – gândurile mele, sentimentele mele, timpul meu, energia mea –chiar dacă nu sunt în acelaşi fel cum am fost obişnuită să procedez mulţi ani la rând, şi nu în aceeaşi măsură?”

            Răspunsul Său, pe care l-am primit în inima mea, a fost:

            „Ştiu că pare foarte destabilizator, însă acesta este planul Meu, asta fac Eu în viaţa ta. Vreau să revii la lucrurile de bază. În următoarele momente petrecute cu Mine ar trebui să meditezi asupra a ceea ce este esenţa relaţiei tale cu Mine şi să-i laşi la o parte pe alţii şi interpretările lor. Cred că vei descoperi că este foarte simplu şi mai puţin complicat.

Pericolul pentru mulţi oameni ca tine, care au dăruit atât de mult, o perioadă îndelungată şi care doresc să continue să dăruiască pe cât de mult pot pentru Mine şi pentru alţii (chiar dacă ştii că ceea ce dăruieşti şi cum o dăruieşti se schimbă în funcţie de circumstanţele tale), este că ai nişte aşteptări atât de înalte în fiecare aspect al vieţii tale – inclusiv în ceea ce priveşte relaţia ta cu Mine. Îţi este greu să revii la ‚simplitatea care este în Hristos’. Însă tocmai acolo Mă vei găsi.

Gândeşte-te la ce sunt Eu. Eu nu sunt o listă aglomerată de îndatoriri. Eu nu sunt un şir complicat sau dificil de emoţii. Ai suficiente din astea. Asta se numeşte viaţă. Şi totuşi Eu sunt dragostea, pacea, adevărul, lumina, calea, pâinea vieţii. Eu sunt toate aceste lucruri bune, hrănitoare şi pozitive. Ţi-am spus că înţelepciunea Mea este pură, aduce pacea, este rezonabilă, plină de milă şi de roade bune. Atunci de ce încerci să complici lucrurile, sau să te simţi condamnată dacă lucrurile sunt mai simple azi în relaţia ta cu Mine decât au fost în trecut?

Înţeleg că îţi ia ceva timp să pui deoparte povara aşteptărilor înalte pe care o purtai de atâţia ani – atât a aşteptărilor altora faţă de tine cât şi cele pe care ţi le-ai pus singură în cârcă. Şi când pui jos tot ceea ce cărai te simţi puţin cam goală. Braţele îţi sunt libere şi nu ştii ce să faci cu ele. Te tot foieşti şi simţi că ceva este în neregulă. Dar Eu nu vreau decât ca tu să te relaxezi, să te bucuri de odihna muşchilor tăi spirituali şi de călătoria înapoi spre tărâmul simplităţii Mele.”

 

Postat în: Simplitatea în viaţă, Dragostea lui Dumnezeu

 

 

Copyright © 2024 The Family International