Chemare sau ocupație

Octombrie 23, 2013

Șase sfaturi care-ți pot fi de folos la un loc de muncă dificil

de Bob Robinson

Este din nou luni, iar în timp ce apeși pentru a doua oară butonul ceasului deșteptător, îți vine greu să te ridici din nou din pat pentru a te duce la un loc de muncă pe care-l consideri lumesc și un loc în care îți irosești talentul. În această economie era tot ce puteai obține și cum ai nevoie de mâncare (ca să nu mai amintim de asigurarea de sănătate și creditul de studii!), ai acceptat postul. Tu vrei ceva mai mult decât "o slujbă"; vrei o "chemare". Dorința ta este ca munca ta să-L slăvească pe Dumnezeu, să-i ajute pe oameni și, sincer vorbind, să fie ceva pentru care te-ai trezi bucuros dimineața din pat.

Ei bine, nu se întâmplă mereu așa. Unele ocupații nu se potrivesc cu adevărata ta vocație. Acesta este sincerul adevăr. Dar există un mod de a-ți înțelege prezenta situație ocupațională astfel încât să trăiești mai rodnic în voia lui Dumnezeu? Iată șase idei despre chemare și cum se raportează aceasta la ocupație.

1. Chemarea noastră primordială este de a-L urma pe Hristos. Asta înseamnă să facem ceea ce ne îndeamnă El să facem în lume. Ca și reflecții ale Sale, avem menirea de a-L reprezenta pe Dumnezeu în toate aspectele vieții; ca ucenici ai lui Hristos, avem menirea de a promova Împărăția lui Dumnezeu; ca ființe relaționale, avem menirea de a aduce pacea în lume; ca creștini biblici, avem menirea de a înfăptui Marea Poruncă - să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim aproapele - cât și Marea Misiune - de a face ucenici pe măsură ce ne trăim viețile.

2. Cea de-a doua chemare izvorăște din: Ce lucruri specifice m-a chemat Dumnezeu să fac pentru a-mi îndeplini prima chemare? În situația mea particulară, cum pot eu, într-un mod tangibil, să fac acele lucruri pe care un ucenic al lui Isus trebuie să le facă? Acest lucru are de-a face mai puțin cu sentimentele de satisfacție din munca mea și au mai mult de-a face cu voia lui Dumnezeu în contextul meu ocupațional. Am servit la mese în timp ce eram la facultate. N-a fost niciodată chemarea mea de a fi chelner. Dar îl reprezentam pe Dumnezeu în acel restaurant. Am făcut ce am putut pentru a crea o atmosferă în care relațiile dintre oameni să se dezvolte și în care să lucrăm ca într-o echipă. Cu toate că nu intenționam să devin un "chelner profesionist", am fost promovat ca chelner șef. Am reușit să conduc echipa de chelneri a restaurantului nostru într-un mod în care serviciul către clienți era mereu excelent. Am găsit o satisfacție nu făcând ceea ce consideram că-mi era vocația fundamentală, dar în bucuria de a încerca, zi de zi, să fac afacerea să funcționeze cel mai bine posibil.

3. În diferite anotimpuri ale vieții noastre avem ocupații diferite. Gândește-te la ocupație ca și la un loc pe care-l "ocupăm" pentru a ne putea îndeplini chemările. Ocupația nu definește chemarea; chemarea definește ceea ce facem la locul de muncă. În alte cuvinte, faptul că în această perioadă ai o anumită ocupație care nu te pasionează nu neagă faptul că în acest moment și loc, tu trebuie să îți îndeplinești chemarea principală. Nu intenționam să fiu un chelner pentru totdeauna, dar asta nu m-a oprit de la a face ceea ce eram chemat să fac.

4. Nu contează ce ocupație ai, tu vei avea întotdeauna chemarea de a ajuta oamenii pentru că tu ești un ucenic al lui Hristos. Îmi amintesc cât de mult nu îmi plăcea munca în vânzări pe care am avut-o. Era o muncă grea - sunam firme pentru a le oferi servicii în uniforme. Șeful meu era un fost soldat din marină care credea că cel mai bun mod de a-și motiva subalternii din vânzări era să strige la noi. Stăteam și mă gândeam, "Cum putea fi aceasta munca pe care Dumnezeu voia să o fac?" Este inutil să mai menționez că motivația pe care o aveam în a-mi face treaba era aproape inexistentă. Dar după aceea mi-am amintit ce le-a scris Pavel robilor din Coloseni: "Robilor, ascultați în toate lucrurile pe stăpânii voștri pământești; nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăție de inimă, ca unii care vă temeți de Domnul. Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos." (Coloseni 3:22-24)

5. Într-o lume perfectă (să ne amintim că acum nu trăim în acea lume!) ocupația ta ar fi conectată direct chemării tale. Talentele, aptitudinile, pasiunile, bucuriile și sentimentul de împlinire în tot ce faci își vor găsi exprimarea în munca ta. Acesta ar trebui să fie un deziderat pentru fiecare dintre noi. Este acel "loc perfect" în care putem să-L slăvim pe Dumnezeu la întreaga noastră capacitate. Dar nu este mereu la îndemâna noastră în anumite perioade ale vieții noastre. Câteodată trebuie să facem sacrificii din cauza situației în care ne aflăm sau a circumstanțelor. Starea decăzută a lumii îi face pe creștini să facă anumite sacrificii, care, în cazul în care lumea ar fi așa cum ar trebui să fie, nu ar fi necesare. Satisfacția muncii este o senzație minunată, să nu mă-nțelegeți greșit. Dar sentimentul de satisfacție pentru un creștin ar trebui să vină din lucruri care sunt mai profunde decât a avea totul așa cum ne-am fi dorit. Aceasta este o pilulă amară de înghițit, dar când am hotărât să-L urmăm pe Isus, El ne-a spus că va trebui să ne purtăm crucile. Creștinii învață că o satisfacție mai profundă este simțită atunci când sacrificăm, atunci când facem ceea ce trebuie pentru a-L slăvi pe Dumnezeu și a-i ajuta pe oameni.

6. Chemarea primordială nu se schimbă, dar se manifestă în moduri diferite în perioadele și locurile diferite în care ne pune Dumnezeu. Dumnezeu știa că vei fi angajat acolo unde ești acum angajat. El știe că aceasta nu este ultima destinație în drumul spre împlinirea chemării tale. El știe de asemenea că te va chema să faci anumite lucruri care să-L glorifice pe El în acest loc și în această perioadă de timp și de asemenea știe că această experiență te va pregăti pentru ce te așteaptă în viitor. În mod ironic, uitându-mă retrospectiv, toate slujbele pe care le-am avut de-a lungul vieții - toate acele ocupații pe care le consideram în acea vreme fără nici un rost - mi-au furnizat experiența necesară pentru ca, mai târziu, să-mi împlinesc chemarea în viață. Să nu subestimezi niciodată suveranitatea lui Dumnezeu! Este ca parabola cu talanții. Suntem noi credincioși cu puținul pe care ni l-a încredințat Dumnezeu astăzi pentru a fi pregătiți pentru responsabilitățile mai mari din viitor?

http://www.thehighcalling.org/faith/calling-vs-occupation-five-helpful-ideas-help-you-difficult-job

Postat în: Urmându-L pe Dumnezeu, Gândire pozitivă, Misiunea