Binecuvântări în circumstanțe cotidiene

Septembrie 3, 2014

Compilație

Putem avea tendința de a ne gândi la anumite activități ca activități închinate lui Dumnezeu, și pe măsură ce le facem, să auzim o voce spunând, “Scoate-ți încălțările din picioare deoarece pământul pe care stai este sfânt. “Dar unde nu este Dumnezeu prezent? Unde am putea merge pentru ca pământul să nu fie sfânt? S-ar putea să nu fie vreun rug aprins, dar Dumnezeu este acolo, așa cum a fost și atunci când Moise venise și văzuse simbolul Său în deșert. Noi considerăm că facem o faptă bună atunci când predăm o clasă biblică pentru copii duminica; dar oare cei ce fac munca lui Dumnezeu atunci când îi învață pe copii sau pe tineri în cursul săptămânii în școli de stat sau private, fac mai puțin? Considerăm faptul că luăm parte la împărtășanie ca ceva sfânt, dar v-ați gândit vreodată că este ceva aproape la fel de sfânt atunci când ne așezăm la masă împreună cu familia la cină?

Când vom învăța această lecție, viața creștină își va căpăta întreaga semnificație și laudă pentru noi. Nimic nu va mai părea obișnuit. Nu ne vom mai gândi niciodată la ocupația noastră ca la ceva umil, pentru că și cele mai umile ocupații, dacă sunt voia lui Dumnezeu pentru noi la acel moment, vor fi cerești în splendoarea lor, deoarece asta-i ceea ce ne cere Învățătorul să facem. Putem să-I facem pe plac la fel de bine atunci când trăim în pace și armonie, făcându-ne munca cu fidelitate în acel loc umil, printre ispite, griji și oboseală, ca și atunci când îl lăudăm și I ne închinăm la împărtășanie.

Noi credem că ne aflăm pe acest pământ pentru a realiza ceva, pentru a ne împlini profesional, pentru a ne împlini pe plan familial, pentru a deveni tâmplari, zidari, pictori, profesori, casnice – le numim vocații. Dar Dumnezeu consideră că avem aceste ocupații pentru a deveni niște caractere nobile și onorabile. Cu El, un atelier de tâmplărie nu este doar un loc de făcut lucruri – este un loc de făurit caractere, de făcut oameni. – J.R. Miller1

“Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? “ (Zaharia 4:10)

Aceste cuvinte au fost rostite de către Iehova poporului său din vechime, imediat după întoarcerea din captivitatea babiloniană. Erau puțini, săraci, slabi și aproape de a fi înghițiți de inamicii lor. Cu toate acestea, aproape imediat după întoarcerea lor, s-au apucat să clădească temelia templului lui Dumnezeu.

În tot ceea ce a făcut Dumnezeu vreodată, dar mai ales în ceea ce a făcut prin har, asta însemnând că nu au fost făcute nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Său, există de regulă o zi a începuturilor slabe… Cu alte cuvinte, există o perioadă în care munca Sa părea ceva mic și deloc promițător. Pentru a te convinge de adevărul acestei afirmații, vom face trimitere la unele dintre realizările Sale… Stejarul a fost odată o ghindă; cele mai mari râuri au început ca mici pâraie; filozoful, soldatul, omul de stat, poetul, au fost odată niște prunci neajutorați; națiunea puternică și civilizată a fost cândva o adunătură de sălbatici.

A fost o zi a începuturilor slabe și pentru biserica Vechiului Testament, atunci când Avraam și familia lui erau singurii membri. A fost o zi a începuturilor slabe și pentru biserica Noului Testament, atunci când toți membrii ei încăpeau într-o cameră și puteau să stea toți la o singură masă. Fiecare ramură a acestei biserici, oriunde a fost plantată și oricât de roditoare este ea acum, și-a avut ziua începuturilor slabe. A fost o asemenea zi și pentru biserica lui Hristos din New England, când toți membrii ei au coborât dintr-o corabie și L-au lăudat pe Dumnezeu pe țărmul pustiu, fără vreun sanctuar sau vreo clădire care să-i adăpostească. Și probabil că nu există vreo biserică în țara asta care să nu fi fost pentru o vreme, mică și slabă, obligată să se confrunte cu multe greutăți. Aceleași lucruri le putem spune despre toate societățile și instituțiile care au fost formate pentru promovarea și răspândirea creștinismului.

Nu trebuie să disprețuim ziua începuturilor slabe, deoarece reprezintă începutul unei zile a lucrurilor mărețe. Va fi întocmai, deoarece aceste începuturi slabe sunt munca lui Dumnezeu, iar în ce-L privește pe Dumnezeu, munca lui este perfectă, iar ceea ce face El, va dăinui pentru totdeauna. – Edward Payson2

Nu trebuie să ai credință pentru a face lucruri pe care Domnul nu ți le cere. Trebuie doar să ai credință pentru a fi ceea ce te-a făcut El să fii și să faci munca pe care o are El pentru tine, oricare ar fi aceea. Nu încerca să fii ceea ce nu ești, dar nici să nu crezi minciuna că nu poți fi ceea ce Dumnezeu vrea ca tu să fii, sau să faci ceea ce Dumnezeu vrea să facă prin tine. Dumnezeu nu-ți va cere să faci cu nimic mai mult decât știe să poți face, cu ajutorul Lui.

Fiecare are locul lui și munca lui pentru Domnul, exact ca piesele de pe tabla de șah. Când un jucător ridică o piesă și o mută pe o altă poziție, piesa de șah nu protestează ci este ascultătoare și merge acolo unde este trimisă, nu-i așa? Ei bine, tu ești în mâinile lui Dumnezeu! Tu ești în mâinile Maestrului de șah, iar El te va muta acolo unde știe că va fi cel mai bine, așa că ai încredere în El, că își va împlini voia Sa în viața ta.

Când un ghid montat te conduce pe o cărare pe care n-ai mai fost, el nu-ți va spune ce trebuie să faci decât atunci când ajungi la o cotitură sau într-un loc în care drumul se desparte. El așteaptă să ajungi la locul în care va trebui să știi ce să faci, înainte de a-ți spune ce să faci sau încotro s-o iei – tot așa este și cu Domnul. În cele mai multe cazuri, nu trebuie să cunoști toate detaliile zilei de mâine. Isus a spus să nu ne îngrijorăm de ziua de mâine. Deseori trebuie să-ți faci planuri anticipate, dar fără să te îngrijorezi pentru ziua de mâine. Doar fă ceea ce Dumnezeu știe că poți să faci și ceea ce-ți cere Dumnezeu să faci astăzi, și fii pregătit ca mâine să faci la fel. – David Brandt Berg3

1 Adaptare după The Best Things in Life (Londra, Hodder & Stoughton, 1907).

2 De pe http://articles.ochristian.com/article13551.shtml.

3 More Than Conquerors (Aurora Production AG, 2002)