Făcută pentru această muncă

Ianuarie 5, 2015

De Kimerly Coyle

Mi-am început scurta carieră de soră medicală fără nici o viziune, în afară de cea de supraviețuire – a mea și a pacienților mei. Era mai degrabă frica decât dragostea ce mă mâna de la spate. În încercarea de a găsi o slujbă care să nu stoarcă viața din mine, am plecat de la munca în spitale spre industria farmaceutică.

În contrast cu istoricul meu dubios privind locurile de muncă, am crescut privindu-l pe tatăl meu investindu-și tot timpul, energia, viața însăși, pentru mica biserică pe care a păstorit-o vreme de peste douăzeci de ani. El a fost, și încă este, pasionat de grija spirituală. El oferea vestea bună a evangheliei cu o dorință adâncă de a vedea crescând atât biserica cât și fiecare membru în parte.

Cu toate că a dat tot ce a avut, an după an, biserica a rămas neschimbată în ce privește numărul celor ce veneau la slujbe. Având grijă de sănătatea spirituală a unei biserici nu poate fi cuantificat în termeni de succes. Societatea măsoară succesul în numere, în schimbări tangibile, pe care să le putem vedea, atinge sau număra. Dar cum putem măsura impactul unei biserici asupra spiritului unei persoane? Sau succesul familiilor unite și a fiilor rătăcitori întorcându-se acasă? Dacă am folosi unitatea de măsură a lumii de azi, n-am putea să înțelegem. Încercăm să etichetăm ca succes sau ca eșec, dar perspectiva noastră este temporală și profund umană.

După douăzeci de ani de serviciu în slujba unei congregații, lucrând pentru o creștere imperceptibilă a bisericii, tatăl meu se afla în pragul unei căderi nervoase. A făcut o pauză sabatică pentru a afla direcția lui Dumnezeu pentru biserica sa și pentru cariera sa ca pastor. După o lună de pauză a simțit că Dumnezeu îl îndrumă înapoi la același amvon și la aceiași oameni.

Schimbă-ți modul de a măsura succesul

Dumnezeu ne ține uneori în situații care par imposibile, suplinindu-ne doar atâta pâine zilnică încât avem nevoie pentru ce avem de făcut. Când munca mâinilor noastre pare insuficientă, El o multiplică așa cum a făcut cu pâinile și peștii. Acolo unde nu suntem de ajuns, El este de ajuns.

Te afli și tu pe un drum al carierei ce duce spre cădere psihică? Ești și tu printre aceia care preferă să aleagă o chemare în viață plină de greutăți și urcușuri, cărându-i greutatea pe umeri așa cum își căra profetul mantaua? Ești obosit, cinic sau pur și simplu sătul de căutat imposibilele și nemăsuratele idealuri ale succesului lumesc? Ai curaj, prietene. Este Unul care te-a făcut pentru munca mâinilor tale, iar ideea Lui de succes este născută într-o altă lume.

Psalmistul a scris, ”Domnul privește din înălțimea cerurilor...Din locașul locuinței Lui, El privește pe toți locuitorii pământului; El le întocmește inima la toți, și ia aminte la toate faptele lor...Iată, ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El...” (Din Psalmi 33)

Dacă te afli într-o situație dificilă și Dumnezeu nu te-a scos încă din ea, lasă aceste cuvinte să insufle o viață nouă în trupul tău istovit. Caută odihna, dacă ai nevoie de ea. Regrupează-te și realiniează modul în care măsori succesul cu cel al Dumnezeului care i-a scris adevărata definiție.

Există un izvor de viață ascuns în adânc. Există o rezervă găsită în Hristos, pentru cei ce cred că Dumnezeu le-a făurit inimile pentru o anumită muncă.

S-ar putea să ne simțim frustrați, epuizați și doborâți de greutatea unor standarde imposibile. Pentru a nu ajunge într-o stare de cădere nervoasă putem cere un timp de respiro și o perioadă de rugăciune. Alte dăți, va trebui să continuăm în chemarea lui Dumnezeu din viețile noastre, hrăniți de pâinea noastră cea de toate zilele, având siguranța că Dumnezeu ne-a creat pentru acest loc și pentru acești oameni.

http://www.thehighcalling.org/work/preventing-burnout-fashioned-work © 2001 - 2011 H. E. Butt Foundation. Toate drepturile rezervate. Republicat cu permisiune din partea lui Laity Lodge și a TheHighCAlling.org. Articol semnat de Kimberly Coyle.