Punându-ne încrederea în Isus şi rămânând în El

Decembrie 3, 2015

De Peter Amsterdam

Noaptea de dinaintea morţii lui Isus, El a vorbit ucenicilor Săi despre nevoia de a rămâne în El şi despre beneficiile acestuia.

Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. – Ioan 15:5

De asemenea, El a spus că El va trăi în cei care-l iubesc şi care-i ascultă poruncile.

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. – Ioan 15:9-11

Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. – Ioan 14:23

Isus a spus să rămânem în El, să rămânem în dragostea Sa, să lăsăm cuvintele Lui să rămână în noi; toate acestea ne arată că trebuie să rămânem mereu în El, iar El şi cuvintele Sale să rămână în noi. Subliniază importanţa pe care conexiunea noastră cu El o are în vieţile noastre, fără de care nu putem aduce roadă; dar cu ea, nu doar că vom aduce roadă, dar vom avea şi bucuria Sa în noi.

Principiul „rămâneţi în Mine şi Eu în voi” este fundaţia vieţii noastre spirituale, a relaţiei noastre cu Dumnezeu. Include timpul pe care-l petrecem citind Cuvântul lui Dumnezeu şi alte lucruri care ne menţin conectaţi de El şi care ne adânceşte relaţia noastră cu Dumnezeu. Este comuniunea şi părtăşia pe care le avem cu Isus, timpul petrecut în rugăciune şi slavă, timpul petrecut ascultându-L.

Atunci când suntem conectaţi la Dumnezeu prin rămânerea în El, vom avea mai multă pace şi încredere în grija Sa, chiar şi atunci când avem dificultăţi şi provocări.

Tind să mă îngrijorez. Mă îngrijorez despre viitor, despre copiii noştri şi despre nepoţi, dacă vor fi bine şi ce ne rezervă viitorul. Acestea şi multe alte lucruri mă apasă, mă trezesc din somn noaptea, şi trebuie să lupt pentru a le pune în mâinile Domnului şi de a avea credinţă. Aşa că atunci când vorbesc despre acestea, îmi propovăduiesc şi mie.

Isus a spus ucenicilor Săi – celor ce căutau întâi împărăţia şi neprihănirea Sa – că n-ar trebui să se îngrijoreze sau să se teamă despre lucrurile acestei vieţi; că ar trebui să aibă încredere în grija lui Dumnezeu, pentru că El ştie de ce au nevoie, iar El poate să le suplinească toate nevoile. El le-a spus să nu le fie frică de ce s-ar putea întâmpla, sau nu, în viitor, ci mai degrabă să trăiască cu pace n inimile şi minţile lor, ştiind că Dumnezeu este în control, că El vrea tot ce-i mai bun pentru noi, şi că El ne iubeşte şi se va îngriji de noi. Asta nu înseamnă că noi n-ar trebui să ne facem partea pentru a ne suplini nevoile, dar înseamnă că nu ar trebui să ne îngrijorăm şi să ne panicăm. Este principiul încrederii în Dumnezeu şi în promisiunile Sale. Este principiul înţelegerii faptului că Dumnezeu este credincios, că ceea ce promite va face, şi că El, Dumnezeul universului, ne iubeşte şi va avea grijă de noi.

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăţi. Ajunge zilei necazul ei. – Matei 6:25.34

Isus ne spune că n-ar trebui să ne îngrijorăm despre mâncare, despre hrană sau despre viitor. Asta nu înseamnă să fim iresponsabili şi să nu ne gândim niciodată la aceste lucruri, sau să nu facem nimic în privinţa lor, dar El ne spune că nu ar trebui să ne îngrijorăm. Dumnezeu ne cunoaşte nevoile. El ne promite că atâta timp cât avem priorităţile corecte, căutând întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, El se va îngriji de nevoile noastre. Conceptul este exprimat clar în următoarea anecdotă:

Se spune că Elisabeta I a Angliei a cerut unui bogat negustor al imperiului ei să meargă într-o misiune importantă pentru coroană, promiţându-I bogăţii importante pentru serviciul adus. Negustorul a încercat să refuze misiunea pe motiv că afacerile lui vor avea de suferit în urma absenţei lui, dar suverana lui l-a asigurat: „Tu du-te şi ai grijă de afacerea mea, iar eu voi avea grijă de a ta.” La întoarcere, a descoperit că regina s-a ţinut de promisiune: era un om mai bogat decât fusese înainte.

Ca ucenici, suntem chemaţi să ne ocupăm de afacerea lui Dumnezeu. Când facem asta, El va avea grijă de noi. Isus i-a învăţat acest principiu pe ucenicii Săi într-un mod practic, atunci când i-a trimis pe cei 12 singuri, iar mai apoi pe cei 72.

Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu. – Marcu 6:8

Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul hrana lui. – Matei 10:9-10

După aceea Domnul a ami rânduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i-a trimis doi câte doi înainte Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El. Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte, şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum. - Luca 10:1-4

Isus îi învăţa pe ucenicii Săi principiul încrederii în El pentru nevoile lor. El nu propovăduia împotriva banilor. De fapt, în noaptea de dinaintea morţii Sale, El le-a spus să ia bani şi pungă şi chiar o sabie. Cu toate acestea, când le-a spus asta, El le-a reamintit că El poate să le suplinească toate nevoile.

Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic”, I-au răspuns ei. Şi el le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina, şi să-şi cumpere o sabie. – Luca 22:35-36

Când ucenicii I-au cerut lui Isus să-i înveţe cum să se roage, El i-a învăţat Tatăl nostru, care include Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne rugăm pentru nevoile de bază ale vieţii noastre. Isus nu vrea să ne îngrijorăm sau să ne fie frică, El vrea să avem pace în inimile noastre, să ne încredem în El, să ştim că El poate calma apele turbulente ale îngrijorărilor noastre, că putem avea încredere în El pentru nevoile noastre.

Dumnezeu nu vrea să fim apăsaţi de anxietate, griji sau frică, ci să ne încredem că atâta timp cât facem voia Sa şi rămânem în El, pe măsură ce îi acordăm prioritatea pe care o merită în vieţile noastre, pe măsură ce îl urmăm, El va avea grijă de noi. El ne va da pace în inimile, minţile şi spiritele noastre.