Septembrie 13, 2016
Imaginează-ți că Columbus nu s-ar fi aventurat cu corabia. Imaginează-ți că Anne Sullivan s-ar fi descurajat și și-ar fi pierdut speranța pentru Helen Keller. Imaginează-ți că Louis Pasteur, în timp ce căuta cura pentru rabie, n-ar fi spus celor care îl ajutau: ”Să continuăm! Cel mai important lucru este să nu renunțăm la subiect!”
Multe curse sunt pierdute în ultima tură. Multe corăbii sunt spălate pe țărm chiar lângă port. Multe bătălii sunt pierdute la ultimul asalt.
Ce speranță avem că vom termina cursa pe care am început-o? Dumnezeu este speranța noastră. El ne va ajuta să terminăm cursa pe care ne-a pus. Isus poate să mântuiască pentru totdeauna.
Dar El nu poate să ne ajute dacă fugim de El. Trebuie să fim dispuși să ne oprim și să ne încredem în El. El are întăriri să ne trimită, dar trebuie să fie cineva acolo care să le primească atunci când sosesc – Adaptat după Streams in the Desert, de Charles Cowman
Cât de mult o vrei?
Să renunți este unul dintre cele mai ușoare lucruri din lume. Ar trebui să știu. Eram un maestru la asta. Dacă universitățile ar da diplome pentru renunțare, aș fi graduat cu summa cum laude. Problema este, am renunțat la școală.
Școala n-a fost singurul lucru la care am renunțat. Mi-am părăsit soția după un an de căsnicie. M-am oprit din predicat la numai trei ani după ce am fost hirotonit. Am fost dat afară de la marină înainte de a-mi termina serviciul de onoare. În primii cincizeci de ani ai vieții mele, singurul lucru pe care l-am dus la bun sfârșit a fost perioada din închisoare. Aș fi renunțat și la aceea dacă aș fi putut.
Este un poem pe care tatăl meu obișnuia să-l citeze atunci când vedea că nu fac tot ce pot. Era filozofia lui de viață. Spune:
Dacă ai început un lucru,
Nu-l lăsa până ce nu l-ai terminat.
Muncește, mult sau puțin,
Fă-l bine sau nu-l face deloc.
Motivul pentru care atât de mulți dintre noi nu reușesc este pentru că nu-l vrem îndeajuns de mult. Nu vrem acea diplomă de absolvire îndeajuns de mult încât să lucrăm atât cât trebuie pentru a absolvi. Nu vrem să ajungem în echipa de sport a școlii îndeajuns de mult încât să ne antrenăm în fiecare zi. Nu vrem să excelăm în ceea ce facem îndeajuns de mult încât să învățăm tot ce se poate despre profesia pe care ne-am ales-o.
Din păcate, mediocritatea nu este foarte populară doar în lumea seculară. Este prevalentă și în foarte multe biserici. Unii dintre noi nu suntem interesați în a fi cei mai buni Creștini care am putea fi...Nu ne citim Bibliile și nu ne rugăm.
Când eram dependent de droguri, eram cel mai bun dependent de droguri care puteam fi. Nimic nu mă putea opri să-mi procur drogurile pe care le doream. Drogurile însemnau mai mult pentru mine decât familia, prietenii sau libertatea. Într-o iarnă odată a fost o furtună de zăpadă în Chicago atât de mare încât mașinile sau autobuzele nu puteau circula. Așa că am mers pe jos 5 kilometri printr-o zăpadă de aproape 60 de centimetri pentru a-mi lua droguri, după care m-am întors prin aceeași zăpadă încă 5 kilometri. Atât de mult mi-am dorit să mă droghez.
Dacă am fost atât de hotărât în ceva ce mă omora, n-ar trebui să fiu și mai hotărât Celui care mi-a dat viață?
Vrei să fii cel mai bun Creștin ce poți fi? Dacă da, cât de mult îți dorești acest lucru? – Burton Barr Jr.
***
Lui Winston Churchill i-au trebuit trei ani pentru a absolvi clasa a opta deoarece avea probleme cu gramatica limbii engleze și cu compoziția. Pare ironic ca mulți ani mai târziu, Universitatea Oxford să-l invite pentru a se adresa absolvenților. El a sosit cu obișnuitele-i lucruri – un trabuc, un baston și o pălărie.
Pe măsură ce Churchill se apropia de podium, mulțimea se ridica apaudându-l. Cu o demnitate de neegalat, a liniștit mulțimea și stătea încrezător în fața admiratorilor săi. Scoțându-și trabucul și așezând pălăria pe podium, Churchill s-a uitat la mulțimea ce aștepta. Autoritatea a răsunat în vocea lui Churchill în timp ce a strigat, ”Să nu renunțați niciodată!” După câteva secunde, s-a ridicat din nou pe vârfurile degetelor de la picioare și a repetat: ”Să nu renunțați niciodată!” Cuvintele lui le-au răsunat în urechi.
Era o tăcere asurzitoare în timp ce Churchill s-a aplecat pentru a-și ridica pălăria și pentru a-și lua trabucul, s-a îndreptat cu ajutorul bastonului și a părăsit platforma. Discursul său adresat absolvenților se terminase. – The Speaker’s Sourcebook II
***
Orice ai face, nu renunța
Am vrut să renunț de atâtea ori pentru că fac atâtea greșeli, dar am refuzat să renunț pentru că cred în Dumnezeu. Știu că trebuie să-L ascult și nu îndrăznesc să renunț!
Dacă Dumnezeu ar renunța de fiecare dată când credincioșii îl supără? Atunci am fi cu toții în mare încurcătură! Dar dacă Dumnezeu ar renunța de fiecare dată când tu, fața Lui, ar fi împânzită de bube urâte și coșuri de tot felul? Tu ești singura față pe care o are! Dacă ar renunța doar pentru că ești uneori urât?
El trebuie să continue chiar dacă tu uneori te zăpăcești rău de tot! El trebuie să continue să învețe coordinarea fiecarei parte a trupului Său, să-i învețe cum să funcționeze corect și cum să opereze fără probleme și ușor în loc să se poticnească. El trebuie să continue indiferent de cât de rău se comportă trupul Său de credincioși câteodată, în ciuda a ceea ce capul ar putea să-I spună uneori. El trebuie să continue să te învețe cum să mergi, chiar dacă pari un handicapat fără nici o șansă de recuperare – tu, trupul Său.
El trebuie să încerce să facă toate organele să funcționeze bine chiar și atunci când le abuzezi cu mâncare rea și cu tot felul de contaminanți – acesta este genul de trup cu care trebuie să se descurce Dumnezeu! Numai dragostea, harul și mila lui Dumnezeu ne pot duce, prin credință și ascultare a Cuvântului Său, pentru că altfel n-am reuși.
”Dar dacă nu”, noi tot trebuie să continuăm și să credem și să ascultăm. Ca și cei trei copii ai lui Dumnezeu care au fost aruncați în cuptorul aprins din Daniel 3: Ei au spus, ” Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!" Și părea că le venise sfârșitul, deoarece au fost aruncați în cuptorul aprins care i-a omorât pe cei care i-au aruncat acolo. Dar datorită credinței lor și a ascultării de care au dat dovadă, Dumnezeu a fost cu ei acolo și au ieșit din cuptorul încins fără miros de fum.
Sau să ne uităm la Iov, cel pe care Diavolul, cu acordul lui Dumnezeu, aproape că l-a distrus, omorându-i familia și finanțele și era chiar aproape să-l omoare și pe el. Dar Iov n-a căzut la pace nici cu Diavolul și nici cu soția sa care i-a spus să-l blesteme pe Dumnezeu și să moară! El a contiunat să creadă în Dumnezeu și să-L asculte, plin de bube din cap și pînă-n picioare, șezând pe un maldăr de cenușă scărpinându-se de zor cu un ciob, spunând ”Chiar de mă va omorâ, mă voi încrede în El.” Ai putea să faci și tu la fel?
Sper că nu va trebui să ai și tu parte de necazurile de care a avut parte Iov. Dar dacă le vei avea, nu renunța! Orice ai face, nu renunța! Continuă să mergi pentru Dumnezeu. Continuă să crezi și să asculți indiferent de ce se întâmplă! Poate că vei ieși și tu fără miros de fum și să fii mai sănătoasă și mai fericită și mai înțeleaptă decât înainte, exact ca și Iov – doar dacă vei rezista încă puțin fără să renunți.
Sau ca și faimosul căpitan John Paul Jones, rănit, cu jumătate dintre oameni morți sau pe moarte, iar cu corabia scufundându-se și în flăcări, care atunci când a fost întrebat de către inamici săi dacă era pregătit să se predea, el a strigat, ”Pe naiba, nu! Noi nici n-am început să ne luptăm!” Și a câștigat – pe termen lung.
Poate că tu încă nu ai rezistat până la sânge, așa cum a făcut Isus, și chiar până la moartea pe cruce! Dar cu toate că L-a omorât, doar după trei zile a renăscut în triumf din groapă. Nici moartea însuși nu L-a putut ține jos! – David Brandt Berg
Copyright © 2024 The Family International