Psalmul 1

Martie 21, 2018

de David Brandt Berg

“Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și, zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui.”(1)

“La vremea lui.” Cu alte cuvinte, sunt perioade de seceriș și perioade deosebit de rodnice. Aproape toate lucrurile își au vremea lor (2), așa că nu ar trebui să ne descurajăm atunci când trecem prin perioade nu prea rodnice.

Un bun fermier trebuie să fie o persoană cu credință și răbdare. Fermierii au viziune. Ei știu că mai întâi trebuie să lucreze mult: să are, să semene, să ude, să dea îngrășământ, să scoată buruienile și să aibă grijă de recoltă până la recoltat, lucru care se întâmplă de obicei o dată pe an.

Câștigarea sufletelor se aseamănă puțin cu agricultura. Petrecem mult timp arând și semănând, udând cu lacrimile noastre și cu rugăciuni. Arăm, pregătind terenul pentru Cuvântul lui Dumnezeu, după care îl semănăm, iar după aceea îl udăm. Scoaterea buruienilor este și ea foarte importantă. Sămânța bună poate fi înecată de către buruieni, care îi fură toate mineralele de care are nevoie să se dezvolte, așa că smulgerea buruienilor este foarte importantă pentru o dezvoltare optimă a plantelor.

“El își dă rodul la vremea lui”. Așa că nu fi descurajat dacă nu vei culege mereu roadele propovăduitului tău! Munca noastră constă în principal din a planta, a pregăti terenul, după care sădim sămânța. Noi putem să și udăm - a plânge și a ne ruga pentru ca Domnul să binecuvânteze munca noastră - dar noi primim semințele de la Fermier, iar munca noastră este să arăm și să plantăm, să udăm și să scoatem buruienile, după care să recoltăm.

O persoană s-ar putea să planteze sămânța, o alta să o ude, și o alta să-i culeagă roada, dar cine este cel ce o face să crească? Dumnezeu o face să crească. “Așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.”(3) Dumnezeu este acela care face de fapt sămânța să crească.

Bine-nțeles că dacă ții semințele în pachet și nu semeni Cuvântul Său în inimile celorlalți, nu vor aduce roadă care să rămână. Dar dacă le plantezi, atunci pot să crească și să aducă roadă. “Rodul celui neprihănit este un pom de viață, și cel înțelept câștigă suflete.”(4)

Deci dacă roadele noastre sunt suflete pe care le aducem la Isus, adică mai mulți creștini, ce sunt frunzele? Spune că, “ale cărui frunze nu se vestejesc.” Ce reprezintă frunzele tale? Faptele tale sunt frunzele tale. “Ale cărui frunze nu se vestejesc” înseamnă că faptele tale nu se vor usca, nu vor fi luate de vânt. Tu vei avea fapte puternice care vor rămâne pentru cel puțin pentru tot anotimpul. Ele vor fi fapte rodnice, fapte care nu vor arde.

Faptele oamenilor vor fi judecate la Judecata Marelui Tron Alb. Chiar și cei mântuiți vor fi judecați la Scaunul de Judecată a lui Hristos, pentru a se vedea dacă faptele lor sunt de aur, argint sau pietre scumpe - cu alte cuvinte, fapte valoroase - ori sunt doar lemn, fân sau trestie, care vor arde.(5)

Dar dacă tu ești genul aceste de pom, plantat lângă izvoarele apelor Sale - Cuvântul Său - faptele tale nu se vor vesteji, Tu vei fi ca acei copaci de-a lungul râului vieții descriși în Cartea Apocalipsei, care cresc mereu și care aduc roadă tot timpul.(6) “Tot ce începe, duce la bun sfârșit.”(7) Dacă ești ca acel pom, tot ce vei începe, vei duce la bun sfârșit.

Un pom este viziunea perfecțiunii. Crește doar pentru slava lui Dumnezeu și potrivit voii Sale, rodind exact ce a fost menit să rodească. Este plin de roade și flroi, puternic și frumos, împlinindu-și misiunea în viață, binecuvântând lumea cu umbra sa, cu roadele sale, cu lemnul său și cu seva sa. Este mereu grațios, aplecându-se și unduind după voia lui Dumnezeu, scopul pentru care a fost creat. Zâmbește toată ziua și își ridică brațele înfrunzite în slavă către Domnul.

“Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.”(8) Vântul reprezintă judecata lui Dumnezeu. “De aceea cei răi nu pot ținea capul sus în ziua judecății.”(9) Atunci când vor sta în fața lui Dumnezeu la Judecata Marelui Tron Alb, nu vor putea să-și țină capul sus în fața lui Dumnezeu.

“Nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți.” Ei nu vor putea să stea în adunarea celor neprihăniți. “Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.”(10)

Dacă îl urmezi pe Dumnezeu și Cuvântul Său, Domnul îți cunoaște calea, iar ea va rămâne pentru totdeauna deoarece este calea Domnului! Nu este calea celor păcătoși; nu este calea celor răi. Toți aceștia vor pieri și vor fi spulberați ca pleava de vântul judecății lui Dumnezeu. Dar calea Domnului, calea celui neprihănit va rămâne pentru totdeauna.

Să fim mereu ca pomul din Psalmul 1, plantat puternic în solul lui Dumnezeu, hrănit cu apa Cuvântului Său. El este ca pământul din care crește și pe care stă și de care depinde, și fără de care n-ar putea să existe. Să fim mereu puternici și adevărați precum copacii, crescând pentru slava Sa, rodnici, ajutându-i pe alții, ascultători, împlinindu-ne misiunea pe care am primit-o, crescând să aducem roadă pentru slava Sa și să fim o binecuvântare pentru alții.