Mai 29, 2018
“Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.” - Ioan 15:7
Dumnezeu răspunde rugăciunilor, iar Cuvântul Său lucrează. Sunt în viață ca să vă spun povestea!
Crescând creștin, mereu am apelat la Dumnezeu ca să mă ajute și aveam o încredere puternică că dacă El era cu mine, puteam să-mi pun inima și sufletul în orice și l-aș fi realizat. Pe măsură ce timpul a trecut, încrederea în sine și rata de de realizări proprii creșteau, dar din păcate, apelam la Dumnezeu din ce în ce mai puțin.
Viața este ocupată pentru cei mai mulți dintre noi, iar a mea devenise și mai ocupată. Pentru a răzbi, am început să tai din programul zilnic exact lucrul care mă ajuta să continui - acela fiind Cuvântul lui Dumnezeu.
Stresul începuse să devină zilnic și începuse să preia controlul asupra vieții mele. Am ignorat toate semnalele de alarmă și ajunsesem să sar peste mese pentru a realiza și mai multe. Mă gândeam că totul va fi în ordine. Până acum nu s-a-ntamplat nimic rău.
Isus ne spune să “rămânem în El și El în noi”, dar eu nu aveam timp să rămân în El și să reflectez asupra Cuvântului Său. Am reușit să citesc ceva scurt în fiecare zi, dar nici pe de-ajuns pentru a-mi hrăni cum trebuie spiritul. Și continuam într-una alergând după lista cu lucruri de făcut. Credeam că credința mea era de neclintit, așa că am intrat pe o pantă descendentă de timp petrecut cu Isus. Un compromis ce se transformase într-o rutină. Eram prea ocupată pentru Dumnezeu.
M-am lovit de un zid de cărămidă și toată tăria mea dispăruse. Am trecut printr-o cădere pe toate nivelurile. N-am putut să mă ridic din pat săptămâni în șir și nu puteam să mă gândesc la ceva coerent. Tumultum interior îmi distrugea credința, iar eu alunecam în groapa depresiei. N-am cunoscut niciodată slăbiciunea în acest fel, și m-a lăsat întrebându-mă de tot ce știam înainte. M-a speriat cumplit. Invalidată de anxietatea extremă și teamă, m-am închis.
Acesta a fost punctul cel mai de jos când m-am simțit cel mai rău. M-am simțit atât de singură și de parcă toată speranța dispăruse. Într-o noapte am strigat în agonie cu tot ce era în mine, “Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit?” Imediat ce am rostit acele cuvinte în întuneric, am simțit brațele puternice ale lui Isus și prezența Sa exact lângă patul meu. Brațele Sale m-au înfășurat pe dedesubt, ca și cum m-ar purta undeva. Toată anxietatea și frica se topiseră în acel moment, îmbrățișată de El. Nu eram singură. N-am fost niciodată singură!
Atunci când am simțit că am pierdut toată tăria, toată dorința și toată credința, Isus m-a iubit, m-a dorit și m-a sărutat înapoi la viață! Tăria Lui a fost făcută desăvârșită în slăbiciunea mea!(1)
În culmea disperării, m-am agâțat de Cuvântul lui Dumnezeu și m-am rugat din toată inima, cerându-le și altora să se roage pentru mine. La început n-a fost niciun semn de schimbare, dar am persistat ș m-am ținut strâns de singura mea speranță. Săptămână după săptămână și lună după lună și tot nimic. Dar încetul cu încetul, bucuria a revenit, dragostea a revenit și tot așa a revenit și credința mea. Picioarele mele erau din nou plantate solid pe Isus, stânca și mântuirea mea.
M-am întâlnit recent cu o rudă. Ne vedem doar o dată sau de două ori pe an, deoarece ea locuiește în Gothenburg, iar eu locuiesc în Stockholm. Nu putea să-și explice cum de o duceam atât de bine și și-a exprimat supriza imensă la cât de fericită și sănătoasă arătam. “Nu pot să înțeleg cum de o duci atât de bine!” continua să repete. M-a văzut după ce am avut căderea nervoasă și mi-a spus că a crezut că sunt o cauză pierdută. “Cum este chiar posibil?” mă întreba. “Ai fost în aceeași situație crescându-ți copiii și n-ai avut nicio pauză adevărată.” Este adevărat, soțul meu și cu mine suntem mândrii părinți a șapte copii minunați și cu toate că el mi-a fost de mare ajutor și suport în acea perioadă, nu puteam să-mi iau concediu medical de la a fi părinte.
Iar ea continua, “Și n-ai luat niciun medicament!” Și ea trecuse prin ceva asemănător, trecând printr-o depresie foarte adâncă. Ea era în concediu medical când ne-am văzut, urmând un tratament medicamentos și urmând o terapie. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost să dau slava Dumnezeului meu și să spun, “Medicamentele nu m-au ajutat, Isus m-a ajutat!” Am continuat explicându-i cum Cuvântul lui Dumnezeu a fost medicamentul meu, ca o insulină unui diabetic, iar eu sunt dovada vie a puterii Sale!
Continui să trec prin perioade regulate de oboseală cronică și anxietate, și sunt chiar momente în care simt că nu mai pot face nici măcar un pas, dar o încredere profundă a început să crească în mine. Ca rezultat al acestei încrederi, m-am îndrăgostit mai mult de Isus decât aș fi visat vreodată că este posibil. Ceea ce avem acum este o dragoste intimă și nebună, și știu că pot să am încredere în El și că pot să vin la El pentru orice. Mă simt în siguranță în brațele Mântuitorului meu! Trec prin perioade de slăbiciune, uneori cad, dar nu-i nimic. Știu că mă iubește și că mă va ridica și mă va ajuta să merg. Relația noastră îmi amintește de acel cântec al lui John Legend: “Tot ceea ce sunt iubește tot ceea ce ești. Tu ești sfârșitul și începutul meu. Chiar și când pierd, de fapt câștig.” Adevărul acesta este, nu poți pierde cu Dumnezeu!
El nu este doar un iubit oarecare. El este adevăratul iubit, Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu este atât de departe de limitările noastre umane de a înțelege că L-a trimis pe Isus pe pământ ca o reflecție a lui Însuși, pentru a ne arăta cum este El și pentru a ne aduce la El. Isus, Dumnezeul nostru al dragostei, este singurul care ne-a iubit îndeajuns pentru a muri pentru păcatele noastre și a învia din nou, singurul care ne poate salva de noi înșine. El a spus, “Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”(2)
Cum poți ști dacă Isus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul care a venit să te iubească și să te mântuiască? Este destul de simplu - încearcă-L! El te iubește necondiționat, dar El nu-și va forța intrarea în viața ta. Tu trebuie să-L alegi pe El și să-L rogi să intre.
Dacă-L vrei pe iubitul tuturor iubiților, un prieten și un companion care va fi mereu cu tine, poți să-L primești personal rugându-te o simplă rugăciune ca aceasta:
Dragă Isus, iartă-mă pentru toate păcatele mele. Cred că ai murit pentru mine. Cred că Tu ești Fiul lui Dumnezeu și te rog acum să vii în viața mea. Îți deschid ușa și te invit în inima mea. Amin.
1 1 Corinteni 10:10
2 Ioan 14:6
Copyright © 2024 The Family International