Învingând jalea

Octombrie 21, 2018

Compilație

Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când îți vei ascunde Fața de mine?

Până când voi avea sufletul plin de griji, și inima plină de necazuri în fiecare zi?

Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea?

Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale

Cânt Domnului, căci mi-a făcut bine. - Psalm 13:1, 2, 5, 6 (1)

Ce spune Biblia despre durere

Jalea este o emoție comună experienței umane, putem să vedem procesul jelirii de-a lungul narațiunii biblice. Multe dintre personajele biblice au avut parte de pierderi mari și tristețe, inclusiv Iov, Naomi, Ana și David. Chiar și Isus a jelit. (2) După moartea lui Lazăr, Isus s-a dus în satul Betania, acolo unde a fost îngropat Lazăr. Când Isus i-a văzut pe Marta și pe ceilalți oameni care-l jeleau pe Lazăr plângând, a plâns și El. El a fost mișcat de jalea lor și de moartea lui Lazăr. Lucrul uluitor este că, cu toate că Isus știa că îl va învia pe Lazăr din morți, El a ales să simtă jalea situației. Isus este într-adevăr un Mare Preot care știe să “aibă milă de slăbiciunile noastre.”(3)

Un pas spre învingirea stării de jale este acela de a avea perspectiva corectă asupra ei. În primul rând trebuie să recunoaștem că jalea este un răspuns natural la durere și la pierderea cuiva. Nu este nimic greșit în a jeli. În al doilea rând, noi știm că perioadele de jale au un scop. Ecleziastul 7:2 ne spune, “Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta.” Acest verset ne spune că jalea poate fi bună deoarece ne poate reîmprospăta perspectiva asupra vieții. În al treilea rând, să ne amintim că jalea este temporară. “Seara vine plânsul, iar dimineața veselia.”(4) Există un sfărșit la starea de jale. Jalea are scopul ei, dar are și limita ei.

Prin toată experiența jelitului, Dumnezeu este acolo cu noi. Sunt multe versete care ne reamintesc de credincioșia lui Dumnezeu în momente de jale. El este cu noi chiar și în valea umbrei morții.(5) Atunci când David era întristat, s-a rugat această rugăciune în Psalmul 56:8: “Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău, nu sunt ele scrise în cartea Ta?”(6) Imaginea înduioșătoare a lui Dumnezeu prinzăndu-ne lacrimile este plină de însemnătate. El ne vede jalea și nu o ignoră. Ca și Isus care a jelit cu ce-i ce-l plângeau pe Lazăr în Betania, tot așa și Dumnezeu ne împărtășește jalea. În același timp, El ne reasigură că nu totul este pierdut. Psalmul 46:10 ne reamintește să “ne oprim și să știm că El este Dumnezeu. El este refugiul nostru.(7) El face ca toate lucrurile să lucreze spre binele celor pe care i-a chemat.(8)

O parte importantă a depășirii stării de jale este aceea de a o exprima lui Dumnezeu. Psalmii conțin numeroase exemple de oameni care și-au deschis inimile în fața lui Dumnezeu. Interesant că psalmistul niciodată nu termină acolo unde a început. S-ar putea să înceapă un psalm cu expresii de jale, dar, aproape invariabil. el îl va termina cu slava.(9) Dumnezeu ne înțelege.(10) Atunci când comunicăm cu El, putem să ne deschidem mințile la adevărul că El ne iubește, că El este credincios, că El este în complet control și că El va face ca totul să lucreze spre binele nostru.

Un alt pas important în a învinge jalea este de a o împărtăși cu alții. Trupul lui Hristos este făcut pentru a ușura greutățile membrelor individuale,(11), iar ceilalți credincioși au abilitatea de a “plânge cu cei ce plâng.”(12) Deseori, starea de jale tinde să-i îndepărteze pe alții, crescând astfel starea de izolare și singurătate. Este mult mai sănătos să căutăm consiliere, iar grupurile pot fi neprețuite. Grupurile oferă urechi care să asculte, încurajare, camaraderie și ajutor în perioadele de jelit. Atunci când împărtășim poveștile noastre cu Dumnezeu și cu alții, jalea noastră scade.

Din păcate, jalea este parte a experineței umane. Pierderea este parte a vieții, iar jelitul este un răspuns natural la pierdere. Dar noi avem speranța lui Hristos și știm că El este îndeajuns de puternic pentru a ne purta greutățile.(13) Noi putem să-i dăm Lui durerile noastre deoarece El are grijă de noi.(14) Noi putem găsi consolare în Duhul Sfânt, Mângâietorul nostru.(15) Atunci când jelim, dăm greutățile noastre lui Isus, ne sprijinim pe comunitatea bisericii, citim adevărul Cuvântului, iar într-un final simțim speranța.(16) - gotquestions.org(17)

Trăind cu o pierdere

Atunci când ultima răsuflare a fiului meu Steve i-a părăsit buzele într-o dimineață devreme într-o cameră mică de spital cu vedere la ocean, lumea s-a oprit pentru mine. Un fluture mare galben a ieșit prin fereastra deschisă și am simțit că Dumnezeu mă asigura că El l-a luat pe Steve în tărâmul Său nevăzut. Cu toate acestea, impactul pierderii fiului meu m-a lăsat complet neajutorată, mult timp după ce toată lumea a terminat de jelit.

“Lasă durerea în urmă și vezi-ți de drum” era sfatul bine intenționat pe care-l primeam de peste tot. Dar încotro să-mi văd de drum? Și cum? Adânc în sufletul meu simțeam amărăciune și furie către Dumnezeu pentru că mi-a luat fiul tânăr și vibrant de lângă mine. Mă simțeam înșelată și goală. Inima-mi rămăsese grea pe măsură ce lunile treceau și mă gândeam mereu și mereu la pierderea suferită.

Într-un final am decis să-L întâlnesc pe Dumnezeu pe terasă în fiecare dimineață și să-I spun ce mă doare. Zilele s-au transformat în săptămâni pe măsură ce-mi deschideam inima plină de durere, remușcare și furie în legătură cu ce se întâmplase. “Dacă dragostea este esența naturii Tale, așa cum spune Biblia, cum de ai putut să te comporți atât de dur cu mine și cu fiul meu?” întrebam din nou și din nou.

Ce ascultător răbdător și înțelegător găsisem.

Am plâns, m-am rugat și am raționalizat, până când într-o dimineață am simțit că am spus tot ce era de spus și că mi-am golit complet inima de toate emoțiile. A fost atunci, când am fost dispusă să fac pace cu Dumnezeu, că liniștea mi-a umplut sufletul. Cu o voce blândă și moale, Dumnezeu a început să-mi vorbească inimii. Din acel moment, întâlnirile mele solitare cu Dumnezeu luaseră o altă turnură. Am învățat să îl ascult și să îl las să mă mângâie și să-mi vindece durerea. - Iris Richard

Billy Graham despre suferință și durere

Moartea cuiva drag este dureroasă pentru noi, chiar Creștini fiind - nu pentru că ne e frică pentru ei, ci pentru că lasă acel loc gol în inimile noastre. Biblia spune să “nu ne întristăm ca ceilalți care n-au nădejde” - dar noi tot ne întristăm.(18)

Cu cât iubim mai mult pe cineva cu atât ne va lipsi mai mult - și cu atât mai mult vom aștepta momentul reîntâlnirii în rai. Una dintre cele mai grele experiențe pe care oricare dintre noi le va avea în viață va fi aceea de a pierde pe cineva foarte drag - și știu că este foarte greu atunci când moartea vine pe neașteptate și nu avem ocazia de a ne lua rămas bun.

Poate că cel mai important lucru pe care pot să ți-l spun este că Dumnezeu te iubește și că înțelege prin ce treci. Atunci când Isus a stat lângă mormântul prietenului Său Lazăr, El știa că în scurt timp îl va învia pe Lazăr din morți - și cu toate acestea, Biblia spune că “Isus a plâns.”(19) Acesta este cel mai scurt verset din Biblie, dar ne descoperă un adevăr măreț despre compasiunea lui Hristos pentru cei ce jelesc. Biblia spune, “Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt.”(20)

Tu îți vei aminti mereu de cel drag pe care l-ai pierdut, iar durerea ta pentru moartea lui nu va trece repede. Dar în timp, durerea va scădea - iar Dumnezeu vrea să te ajute în acest proces. Ce poți face? În primul rând, fă-ți timp în fiecare zi să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru anii pe care i-ați avut împreună. Recunoștința este ca un balsam de vindecare pentru sufletele noastre.

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-i ajuți pe alții care jelesc. Ei au nevoie de încurajarea ta - iar tu ai nevoie de a lor. Cel mai important, nu-ți căra singur greautatea, ci dă-i-o lui Hristos. Biblia spune, “Încredințează-ți soarta în mâna Domnului și El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.”(21) - Billy Graham

(Vezi de asemenea:http://www.gospelherald.com/articles/71071/20170703/billy-graham-reveals-important-thing-those-mourning-loss-loved-one.htm 

                                                                        *

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie. - Psalmi 23:4 (22)

1 Biblia.

2 Ioan 11:35.

3 Evrei 4:15

4 Psalmi 30:5.

5 Psalmi 23:4.

6 Biblia.

7 Psalmi 91:1-2.

8 Romani 8:28.

9 Psalmi 13; Psalmi 23:4; Psalmi 30:11-12; Psalmi 56.

10 Psalmi 139:2.

11 Galateni 6:2.

12 Romani 12:15.

13 Matei 11:30.

14 1 Petru 5:7.

15 Ioan 14:16.

16 Evrei 6:19-20.

17https://www.gotquestions.org/overcoming-grief.html

18 1 Tesaloniceni 4:13.

19 Ioan 11:35

20 Plângerile lui Ieremia 4:13.

21 Psalmi 55:22.

22 Biblia.

Copyright © 2024 The Family International