Succes cu adolescenţii

21 de căi prin care să câştigi dragostea şi admiraţia adolescentului tău

Fără îndoială, a "creşte" adolescenţi este una dintre provocările deosebite ale vieţii. Anii adolescenţei sunt dificili şi, de multe ori, adolescenţii îşi „împart” dificultăţile şi cu cei ce trăiesc în preajma lor.

Uneori, exteriorul lor dur, nerespectuos sau rebel poate intimida şi îi poate lăsa pe părinţi într-o stare de confuzie şi şoc, întrebându-se unde au greşit. Atunci, mulţi părinţi, neştiind cum să-şi ajute adolescenţii, se retrag. Iată o greşeală tragică, deoarece, pe de altă parte, în interior, adolescenţii lor aşteaptă cu disperare să primească îndrumare, încurajare, dragoste, susţinere şi înţelegere. Adolescenţii au o nevoie profundă să se simtă în siguranţă şi să fie iubiţi necondiţionat. Ei au nevoie să ştie că cineva a observat problemele lor şi că îi pasă suficient de mult, încât să-i ajute cu orice preţ. Nu este uşor, însă părinţii care nu renunţă, care continuă să-şi iubească adolescenţii şi să se apropie de ei, au şanse mai mari să-i vadă că izbutesc, în comparaţie cu cei care adoptă un rol mai puţin activ.

Iată aici 21 de căi, încercate şi dovedite, prin care îţi poţi îmbunătăţi relaţia cu adolescenţii tăi.

1. Acceptă noul rol. Tranziţia de la copilărie la tânără maturitate este progresivă, astfel încât mulţi părinţi nu văd nevoia de a înceta să-şi mai trateze adolescenţii ca pe nişte copii decât mult prea târziu. Adolescenţii se află în procesul de a-şi descoperi propria personalitate, capacitate şi ţeluri, iar o parte din acest proces înseamnă să se separe într-o măsură mai mare de părinţii lor. Adolescenţii doresc să fie trataţi ca nişte adulţi în devenire şi să fie respectaţi ca indivizi. În căutarea independenţei, adolescenţii se împotrivesc cocoloşelii părinţilor. Dacă reuşeşti să înveţi cum să-ţi tratezi adolescenţii ca pe nişte prieteni, când este cazul, atunci şansele de a-şi lăsa garda jos sunt mai mari.

2. Pune-te în locul adolescentului tău. Sentimentele de nesiguranţă sunt normale la vârsta adolescenţei. Adolescenţii nu mai sunt copii, însă nu sunt nici în întregime adulţi. Trupurile lor trec prin schimbări imense, iar emoţiile şi hormonii lor o iau razna. Ei învaţă cum să fie mai independenţi şi care sunt responsabilităţile aferente şi fac faţă unor decizii şi poveri de care nu s-au izbit înainte. Reamintindu-ţi de aceste lucruri, vei izbuti să nu fii ofensat de izbucnirile lor emoţionale şi verbale. Dacă încerci în mod sincer să te identifici cu ei, vei ajunge să-i înţelegi mai bine, pe ei şi problemele lor, iar ei te vor simţi de partea lor.

3. Nu-ţi ieşi din fire. Nu te lăsa ofensat de unele lucruri stranii pe care le spun sau le fac ei. Uneori adolescenţii spun sau fac lucruri ciudate doar ca să vadă cum vei reacţiona. Uneori încearcă să exprime ce se întâmplă în interiorul lor, însă nu ştiu cum, sau nu se înţeleg pe ei înşişi. Alteori sunt pur şi simplu egoişti, aşa cum au tendinţa adolescenţii să fie. Dacă te enervezi, dacă îţi exprimi starea de şoc sau de oroare, nu faci decât să înrăutăţeşti situaţia. Învaţă să te adaptezi. Dacă ştiu că vei încerca să-i înţelegi şi să fii alături de ei atunci când se descarcă, adolescenţii se vor simţi în siguranţă în jurul tău.

4. Respectă-ţi adolescentul. Respectul este un semn de încredere. Atunci când adolescenţilor le este greu să aibă încredere în ei înşişi, puţin respect le poate întări încrederea, îi poate motiva şi ajuta să reuşească. Din contră, dacă gândesc că nu ai încredere în ei, există mai multe şanse să renunţe înainte să-şi atingă potenţialul.

5. Nu lua în râs şi nu înjosi Când adolescentul tău se simte vulnerabil – ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori – el are tendinţa să ia în serios lucrurile spuse în glumă şi să le considere o ridiculizare, nu o glumă inocentă.

6. Fii optimist şi încurajator. Majoritatea adolescenţilor se simt inferiori într-un fel sau altul, iar părerea lor negativă despre ei înşişi se oglindeşte în faptele lor. Încearcă să fii optimist şi să-i susţii în mod constant prin reacţiile tale. Nu poţi, bineînţeles, să treci cu vederea problemele şi greşelile serioase, însă poţi da o notă optimistă aproape fiecărei situaţii, atunci când vorbeşti despre soluţii şi despre lecţiile care trebuie învăţate, în loc să-ţi exprimi mânia şi dezamăgirea. Să priveşti latura pozitivă este un semn de dragoste necondiţionată, care contracarează proasta părere de sine. Laudă-ţi adolescentul ori de câte ori ai ocazia.

7. Evită regulile care nu sunt necesare. Prea multe reguli şi restricţii pot determina aproape orice adolescent să se revolte. În acelaşi timp, anumite reguli sunt necesare, deoarece nu este înţelept să dai complet frâu liber adolescentului tău. Când simţi că este nevoie de o regulă nouă, încearcă să discuţi lucrul acesta cu el şi să decideţi împreună, în loc să-i dictezi. Explică-ţi motivele, ascultă ce are adolescentul tău de spus şi cere aprobarea lui asupra termenilor şi consecinţelor în cazul încălcării regulilor, de câte ori e posibil.

8. Dă-i adolescentului responsabilitate. Adolescenţii au nevoie de călăuzire, însă, pe de altă parte, doresc să fie independenţi şi să li se acorde încredere. Încredinţează-i adolescentului tău responsabilităţi de adult, iar atunci el va încerca mai din greu să se comporte ca un adult. Un înţelept a spus odată: „Tratează-i pe oameni ca şi cum sunt ceea ce ar trebui să fie, iar astfel îi ajuţi să devină ceea ce sunt capabili să fie”. Adolescenţii tăi vor face greşeli, ca oricine, de altfel, însă, când vor vedea că lucrul acesta nu-ţi alterează dragostea şi încrederea în ei, vor continua să încerce, iar în final vor reuşi.

9. Câştigă-le încrederea păstrându-le secretele. Adolescenţii sunt foarte sensibili în legătură cu lucrurile prin care trec. Nimănui nu-i face plăcere să fie subiect de bârfă sau de discuţie uşuratică – în special adolescenţii. Când ţi se destăinuiesc, adolescenţilor le place să ştie că ceea ce îţi spun va fi ţinut strict confidenţial. Ţie ţi se poate părea o treabă măruntă, dar pentru ei poate că are mare greutate. Trădează-le încrederea şi probabil va trece mult timp până ţi se vor destăinui din nou.

10. Roagă-te. Ori de câte ori nu ştii sigur ce să spui sau cum să reacţionezi atunci când adolescentul tău are o problemă, roagă-te. Trimite spre Cer o rugăciune tăcută pentru înţelepciune, cerându-I Domnului să te ajute să înţelegi situaţia în felul în care o înţelege El şi să-ţi dea soluţiile Lui.

11. Petrece cât mai mult timp împreună cu ei. Mulţi părinţi petrec mai puţin timp cu copiii lor în anii adolescenţei decât atunci când erau mici. Asta pare normal, deoarece adolescenţii necesită mai puţină supraveghere în comparaţie cu copiii mici, iar adolescenţii vor să-şi afirme independenţa, însă, de cele mai multe ori, este o greşeală. Adolescenţii au nevoie de multă susţinere, de călăuzire şi de provocări noi. Au nevoie de cineva care să-i antreneze, să-i îndrume şi să-i înveţe şi nimeni altcineva nu este mai potrivit pentru aceasta ca părinţii lor. Nu există altă investiţie care să formeze nişte relaţii mai strânse între părinte şi adolescent, sau care să aducă dividende mai mari.

12. Recunoaşte-ţi propriile greşeli. Adolescenţii urăsc standardele diferite. Este umilitor să-ţi recunoşti defectele şi să-ţi ceri scuze atunci când ai făcut o greşeală sau când ţi-ai rănit adolescenţii, însă, dacă eşti sincer în legătură cu greşelile şi neajunsurile tale, aceasta îi va ajuta pe adolescenţi să fie sinceri şi deschişi cu tine în legătură cu greşelile lor. Aceasta te va ajuta pe tine şi pe ei să puneţi problemele lor în perspectivă.

13. E bine să ai simţul umorului. Sunt momente când trebuie să fii serios şi să te concentrezi asupra ţelurilor pe termen lung, însă există şi momente în care poţi să te relaxezi. Adolescenţii îi admiră pe adulţii care ştiu să se distreze şi să se bucure de viaţă. Asigură-te doar că umorul tău este de bun gust şi nu pe seama altcuiva, deoarece adolescenţii îi copiază pe adulţii pe care-i admiră.

14. Exprimă-ţi dragostea. Adolescenţilor nu le place, probabil, să fie pupaţi şi îmbrăţişaţi ca atunci când erau copii mici, însă nimeni nu se vindecă de nevoia de a se simţi iubit. Încearcă să nu laşi să treacă vreo zi fără să-ţi pui în cuvinte dragostea pentru adolescentul tău şi să susţii acele cuvinte prin fapte.

15. Ascultă. Fiecare adolescent are nevoie de un confident – un prieten adevărat în care să ştie că poate să se încreadă, ca să-i destăinuiască cele mai adânci secrete ale inimii lui. În interiorul lor se petrec atât de multe lucruri, încât, la un moment dat, totul poate fi confuz; cu toate acestea, de multe ori le este teamă să vorbească despre acestea, de frică să nu fie înţeleşi greşit, ridiculizaţi sau consideraţi naivi. Fă-ţi timp să-i asculţi. Au nevoie să ştie că cineva îi înţelege (însă evită răspunsurile de genul „când eram eu de vârsta ta”, pe care majoritatea adolescenţilor urăsc să le audă). O greşeală des întâlnită, făcută de părinţi, este că nu ascultă suficient şi că trag concluzii pripite, greşite. În loc „să le arate lumina”, ar face mai bine să-i călăuzească uşor, ca să tragă ei concluziile corecte, pe măsură ce exprimă ceea ce simt.

16. Împrieteneşte-te cu prietenii adolescentului tău. Arată un interes sincer faţă de prietenii adolescentului tău. Priveşte la ceea ce este mai bun în ei şi te vor considera, probabil, cel mai tare părinte pe care-l ştiu. După care să nu te surprindă dacă locuinţa ta va deveni locul central în care adolescentul tău şi cercul lui de prieteni îşi petrec timpul. E posibil ca nivelul zgomotului şi chitanţa de plată pentru mâncare să crească, dar merită, deoarece ştii unde sunt şi ce fac.

17. Iartă şi uită. S-o spunem pe faţă – adolescenţii tăi vor face greşeli, pentru care vor avea nevoie să-şi ceară iertare şi să primească iertare. Ca şi noi toţi ceilalţi, adolescenţii simt de multe ori că nu pot să-şi mărturisească greşelile sau păcatele, deoarece vor fi etichetaţi pentru totdeauna în funcţie de greşelile lor. Ei trebuie să fie convinşi de dragostea ta, de faptul că îi vei ierta, că vei uita repede şi vei lua totul de la capăt.

18. Să ai convingere. Dacă nu eşti atent, este posibil ca mândria de părinte, ataşamentul emoţional şi dorinţa instinctivă de a-ţi proteja copilul să te facă să renunţi, să o laşi mai moale, să dai înapoi sau să sari în ajutor la momentul nepotrivit. Poate chiar vei simţi mânia, frustrarea şi revolta lor ca fiind a ta însuţi. În astfel de momente, este important să-ţi aminteşti că adolescentul tău învaţă să judece corect şi asta, în mare măsură, urmându-ţi exemplul. Dacă nu eşti hotărât să faci ceea ce este drept, în ciuda unor consecinţe neplăcute, există şanse mari ca nici ei să nu facă ce este drept. Uneori „dragostea dură” este cea mai bună formă de dragoste. Adolescenţii sunt foarte idealişti şi te vor respecta mai mult dacă îţi susţii convingerile, chiar şi atunci când este greu pentru ei, sau când nu sunt de acord, decât dacă eşti prea delăsător.

19. Fii sincer. Adolescenţii pot mirosi prefăcătoria de la un kilometru! Chiar dacă încerci sincer să te apropii de ei, dacă te forţezi din greu şi te stresezi prea mult, nu te vor lua în serios. Secretul este să te comporţi natural. Adolescenţii nu doresc să fie lăudaţi peste măsură sau linguşiţi, în schimb, îşi doresc prieteni – oameni pe care ştiu că pot conta şi cu care se pot simţi confortabil. Dacă îi accepţi aşa cum sunt, se vor simţi bine în preajma ta şi te vor accepta aşa cum eşti.

20. Fii deschis la schimbare. Probabil va fi nevoie să-ţi schimbi şi tu unele obiceiuri sau modul în care reacţionezi în anumite situaţii. De ce n-ar fi asta motivaţia de care ai nevoie ca să-ţi ieşi din rutină, sau să te schimbi în anumite privinţe, despre care ştii de un timp că ar avea nevoie de o schimbare? De multe ori este mai uşor să te schimbi de dragul altcuiva, decât doar pentru tine însuţi. Oare ce motiv mai bun ai avea ca să încerci să fii o persoană mai bună din toate punctele de vedere? Foloseşte-l!

21. Îndreaptă-i spre Iisus. Anii adolescenţei sunt ani turbulenţi. Este ca şi cum ai fi pierdut pe mare, într-o bărcuţă, în timpul unei furtuni. Fii ca un far, arătându-le adolescenţilor tăi portul unde pot fi în siguranţă – Iisus. Indiferent cât de mult îţi iubeşti adolescenţii, doar Iisus poate răspunde la întrebările lor cele mai adânci şi le poate suplini nevoile cele mai profunde ale sufletului. Tu nu eşti salvatorul lor; Iisus este. Tu nu poţi fi cu ei în fiecare minut şi nu-i poţi scăpa din toate necazurile, însă îi poţi îndrepta spre Acela care o poate face.

În inima lor, adolescenţii aşteaptă cu disperare să primească îndrumare, încurajare, dragoste, susţinere şi înţelegere.