Rugăciune pentru dragoste şi milă

Iulie 5, 2012

De David Brandt Berg

Nu vei fi niciodată cu lider cu adevărat mare până nu înveţi să ai compasiune pentru oameni, până nu înveţi să ai multă dragoste şi multă milă. Uneori simţim că nu mai putem rezista şi că vom plânge. Simţim că nu putem fi sensibili aşa că trebuie să ne împietrim inima ca să putem rezista. Însă asta nu este soluţia! În schimb trebuie să-ţi „[încredinţezi] soarta (povara) în mâna Domnului şi El te va sprijini” (Psalmul 55:22).

Să te împietreşti şi să devii un tiran este o compensare trupească. Dar nu este soluţia Domnului! Unele asistente medicale ajung aşa. Ele nu mai pot suporta suferinţa. Ele nu-L au pe Domnul ca să-şi lase povara în mâna Lui. Nimeni nu poate face faţă la atâta suferinţă şi durere, cum probabil văd ele tot timpul, aşa că trebuie să-şi împietrească inimile.

Pentru numele lui Dumnezeu, noi suntem doctori de suflete! Să nu laşi să ţi se întâmple ţie să îţi împietreşti inima fiindcă nu poţi suporta durerea şi problemele. Trebuie să-I ceri lui Dumnezeu să-ţi dea o inimă sensibilă.

Iisus, Iisus. Avem nevoie de Tine, Iisus. Blândule şi iubitule Iisus, Tu care ai plâns pentru mulţimi, Tu care ai fost atât de obosit şi totuşi Te-ai arătat lor, Te-ai uitat la ei, ai avut milă de ei şi i-ai vindecat; deşi era extenuat Iisus nu şi-a împietrit inima.

Tu nu Ţi-ai întărit inima, Doamne, ci ai avut milă pentru mulţimi. Ai rămas sensibil, liniştit şi smerit. Ai plâns de multe ori pentru ei. Ai plâns din cauza împietririi inimii lor. Ce Te-a întristat cel mai mult a fost împietrirea inimii lor – chiar şi la cei pe care i-ai adunat la Tine. Tu nu ai vrut să-i vezi suferind şi ai plâns pentru ei. Ajută-ne să nu ne împietrim. Noi suntem atât de obişnuiţi să vedem probleme şi dificultăţi. Fiindcă suntem grăbiţi alegem calea cea mai rapidă şi ne împietrim inima. Noi nu ne facem timp să ne înmuiem, să ne topim, să iubim şi să ne îngrijim de alţii. Ajută-ne, Dumnezeule, să nu ne împietrim.

Tu ai avut atât de multe de zis despre împietrirea inimii: „Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui...” (Romani 2:1-6).

Ajută-ne să nu-i judecăm pe alţii cu asprime, Doamne. Eu sunt atât de vinovat, eu nu vreau să fiu judecat cu asprime, aşa că mie nu îmi este greu să am milă. Tu ai fost atât de bun cu mine când eu eram un eşec, aşa că înţeleg că mă poţi ajuta să fiu milos şi răbdător, să sufăr îndelung şi să fiu bun. Toate acestea durează.

Uneori noi suntem prea grăbiţi. Este ca şi cum te-ai supăra pe un bebeluş micuţ. Câţi ani îi trebuie ca să crească şi ca părinţii să-l înveţe şi să-l obişnuiască să mănânce singur şi să meargă la toaletă! – Ani de iubire şi de răbdare. Cu toate acestea părinţii nu renunţă şi nu se supără şi nu-i abandonează pe copii pentru că ei nu le pot face pe toate singuri. Ajută-ne să avem răbdare, ajută-ne să avem dragoste.

Ajută-ne să-i luăm cu uşurelul pe cei cu disabilităţi spirituale şi fizice. Le trebuie timp să-şi schimbe dieta, să-şi stabilească exerciţiile fizice, să înţeleagă că au nevoie de mai multă odihnă ca oamenii obişnuiţi, iar noi nu-i putem forţa prea mult. Este nevoie de timp. „Şi părţile trupului, care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă” (1 Corinteni 12:23). „Să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi” (1 Tesaloniceni 5:14). „Nu vă împietriţi inimile” (Evrei 3:8). Ajută-ne să fim dispuşi să ne facem timp. Dacă suntem grăbiţi este o lipsă de credinţă – gândim că lucrurile trebuie să fie rezolvate imediat sau altfel nu vor fi rezolvate. Încercăm să le rezolvăm prin forţele proprii.

Dacă este să rezolvăm ceva trebuie să o faci Tu, Doamne. Noi trebuie doar să Te aşteptăm pe Tine şi să ştim că Tu eşti acela. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4:6). Ajută-ne să avem răbdare să ne facem timp cu Tine şi cu alţii, cu cei care au disabilităţi, cu cei slabi şi infirmi. Îţi cerem să-Ţi înveţi fii şi fiicele răbdarea şi credinţa, ceea ce necesită timp. Învaţă-i să nu ajungă atât de grăbiţi – să nu se forţeze atât de mult, încât să trebuiască să o facă prin puterea lor proprie. Ajută-i să înveţe să se bazeze pe Tine şi să ştie că Tu vei avea cumva grijă de situaţie – să aibă încredere în Tine. Dacă ne purtăm singuri poverile nu face decât să ne înnebunească, iar această împietrire de inimă pe care o au unii oameni este o formă de nebunie. Şi poate ajunge extremă. Această lipsă de milă provine de la faptul că nu se mai uită la Tine. Tu ai spus că le vei da pace celor ce se gândesc la Tine, fiindcă au încredere în Tine (Isaia 26:3).

Iartă-mă, Doamne, pentru momentele când am fost nerăbdător fiindcă nu am privit către Tine. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toată răbdarea Ta. Singura cale prin care putem fi răbdători este să ştim că şi noi suntem cazuri fără speranţă! Tu ai fost atât de blând cu noi – nu ne-ai răsplătit după greşelile noastre. Ai fost atât de răbdător şi de iubitor. Îţi mulţumim, Doamne.

Dacă eşti ceva, aşa cum Te vedem noi, Tu eşti întruchiparea răbdării, calmului, iubirii, blândeţii şi suferinţei îndelungate – imaginea gingăşiei, curtând blând ca un porumbel, uguind ca un porumbel care se sperie uşor dacă este abordat cu duritate şi împotrivire. Tu nu încerci să forţezi pe nimeni, Doamne. Duhul Tău Sfânt coboară blând şi poate fi foarte uşor gonit. El nu poate coborî acolo unde nu este dorit. Ajută-ne să fim precum porumbelul blând al Duhului Tău.

Doamne, Tu eşti precum un mieluşel. Tu eşti un miel blând şi gingaş – un mic mieluşel. Ajută-ne să fim ca Tine, blândule Miel al lui Dumnezeu. Dă-ne înţelepciunea Ta, răbdarea Ta, mila Ta.

Duhul Tău Sfânt este precum o mamă, tandră şi blândă cu micuţul bebeluş. Nici chiar tatăl nu are atâta răbdare. Însă Tu eşti precum o mamă, plutind deasupra, aşteptând, încurajând, hrănind, îngrijind.

Dacă ar fi să fim cunoscuţi pentru ceva anume atunci aceasta să fie dragostea. Ei se uită la noi cu atâta încredere şi atâta credinţă, cu atâta speranţă că noi avem răspunsul – că noi îi putem ajuta, fiindcă Tu eşti în noi. Noi suntem precum păstorul cu vocea blândă şi tandră şi degetele îndemânatice şi gingaşe. Noi vindecăm inimile frânte, legăm rănile şi eliberăm captivii – nu cu violenţă, ci cu blândeţe – ca să câştigăm lumea cu dragostea. Dacă Tu ne-ai putea învăţa această lecţie este mai mare decât credinţa: Deşi avem credinţă şi înţelepciune, limbi şi interpretarea limbilor, deşi avem spirit de sacrificiu, slujirea noastră nu înseamnă nimic fără dragoste.

Tu ai spus: „Milă voiesc, iar nu jertfe” (Matei 12:7). Trebuie să petrecem timp personal cu Tine ca să învăţăm ce înseamnă asta. Cea mai bună călăuză este cel care arată drumul. Noi suntem exemple. Ajută-ne să fim ca Tine, Doamne Iisus. Ajută-ne să nu fim ca Duşmanul – Acuzatorul sfinţilor, cel dur, cel crud, devoratorul – ci precum micul şi blândul Miel al lui Dumnezeu. Ajută-ne să fim iertători şi răbdători şi să avem milă tot aşa cum dorim să ni se arate şi nouă milă şi să-i tratăm pe alţii în greşelile lor tot aşa cum dorim să ne tratezi şi Tu pe noi în greşelile noastre.

„Nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt” (Psalmul 51:11). Nu renunţa la noi. Cu bunătatea Ta iubitoare ai milă. Eliberează-ne prin mila Ta. Nu pentru că am merita, ci pentru că Tu eşti atât de bun şi blând şi iubitor şi răbdător – eşti de încredere.

„Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru” (Matei 23:11). „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:45). Ajută-ne să slujim şi noi fără să ne aşteptă să fim slujiţi.

Ce surpriză vom avea când Domnul va înmâna răsplăţile şi vom vedea cine a fost cel mai mare. Mulţi dintre aceştia pe care i-am călcat în picioare în graba noastră condamnabilă vor fi atât de mult răsplătiţi şi vor străluci atât de puternic cu puritatea smereniei lor. Ne va fi ruşine; ei vor străluci mai puternic decât noi, Doamne. Ei sunt mai mari decât noi. Ei au mai multă credinţă, mai multă smerenie, mai mult curaj, mai multă îndurare, mai multă credinţă. Noi suntem cei mai neînsemnaţi dintre mulţi fraţi (Matei 25:40). Oricare este mai mare decât noi, Doamne. Sfinţenia lor mă uimeşte. Smerenia lor mă uimeşte. Sacrificiul lor mă uluieşte. Cu siguranţă oricare dintre ei este mai mare decât noi. Noi nu suntem decât slujitorii lor – slujitori nedemni care facem doar ce este datoria noastră să facem (Luca 17:10).

În noi înşine suntem nimic, Doamne. Dacă este ceva bun în noi eşti numai Tu. Singura noastră speranţă eşti Tu în noi, Doamne. Ajută-ne Doamne. Ajută-ne să nu fim ca scribii şi fariseii care puneam pe umerii oamenilor poveri mai grele decât ei puteau duce. Ajută-ne să nu fim ca ei, care doar vorbeau dar nu făceau. Ajută-ne să nu fim mândri cu ce am realizat: a fost doar că Tu ne-ai pus în locul potrivit la momentul potrivit. Noi nu avem nici un merit: „femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire” (Psalmul 68:11). „Nu avem cu ce ne lăuda, ne bazăm pe crucea Ta”. Noi nu suntem absolut nimic!

Îţi mulţumim că ne foloseşti, Doamne. Dacă doar am şti cât de nimic suntem. Cel care gândeşte că este ceva, este absolut nimic. „Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). „Oricine se va înălţa, va fi smerit. Cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă” (Matei 23:12; 20:16).

Ce este un păstor decât un slujitor pentru turma sa? Fermierul îngenunchează lângă vacă şi îi slujeşte, iar vaca este precum o regină cu fermierul la picioarele sale – un simplu slujitor. Profesorul este slujitorul clasei. Liderul este slujitorul celor ce îl urmează. Să fim şi noi, Doamne, slujitori ai turmei, sclavii copiilor Tăi, cu onoare să ne dăm întâietate unii altora (Romani 12:10). Tu eşti slujitorul nostru, Doamne, aşteptând după noi toţi, slujindu-ne în loc ca Tu să fii slujit. Tu eşti cel mai bun exemplu – cel mai bun exemplu de smerenie şi milă.

Tu eşti Marele Păstor prin Duhul Tău. Ajută-ne să nu fim duri ci blânzi şi tandri, ca Tine, iubite Doamne. Dă-ne înţelepciune şi dragoste, ca alţii să poată simţi dragostea Ta, ca să-şi ridice capetele şi să fie fericiţi şi să le dea bucurie, inspiraţie şi tărie. În preţiosul nume al lui Iisus m-am rugat. Amin.

Publicat iniţial în mai 1971. Actualizat şi republicat în 2011.