Diamante de praf

Septembrie 25, 2012

De David Brandt Berg

Deunăzi, am văzut un „spectacol de lumini” care ne-a fost prezentat de Dumnezeu! El ne-a spus şi foarte multe lucruri, iar noi am încercat să ascultăm. De fapt, sunt sigur că El ne mai prezentase şi altădată acest spectacol, dar noi am fost prea ocupaţi ca să-l urmărim.

Domnul a permis ca trei raze subţiri de lumină să-şi croiască drum în camera noastră — nu prin oblon, deoarece acesta oprea lumina, ci prin micile crăpături, care o lăsau să intre! Aşa e şi cu viaţa ta, dedicată lui Iisus: Cu cât eşti mai mic, cu atât mai bine Îl pot vedea ceilalţi pe Iisus! Cu cât ieşi mai puţin în evidenţă, cu atât mai puternic poate să strălucească lumina Lui prin tine!

Razele erau de culori diferite, fiecare reflectând o anumită culoare a luminii lui Dumnezeu, dar a aceleiaşi lumini. La fel cum spune Biblia că fiecărui creştin îi sunt date diferite daruri, dar toate vin de la acelaşi Duh Sfânt (1 Corinteni 12:4). Fiecare dintre noi reflectă lumina lui Dumnezeu în felul său – fiecare îşi lasă lumina să strălucească şi îşi arată lucrările într-un mod specific, ca oamenii să slăvească frumuseţea lui Dumnezeu! (Matei 5:16).

Noi suntem ca nişte micuţe raze de lumină în lumea aceasta întunecată spiritual. Chiar şi numai câteva raze de lumină pot fi semnificative. Să nu crezi că, deoarece întunericul este atât de mare, nu are rost să aprinzi o luminiţă, pentru că, atunci când este întuneric, chiar şi numai o lumânare poate fi zărită de la un kilometru!

Chiar şi un firicel de praf, oricât de mic, poate străluci ca un diamant dacă ajunge în lumina soarelui – şi, cu cât este mai întuneric, cu atât mai strălucitoare este lumina! Un mic diamant de praf, sau o micuţă rază de soare se văd cel mai bine atunci când camera este foarte întunecată. „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult!” (Romani 5:20).

Tu nu îndrăzneşti să priveşti direct soarele; este atât de strălucitor, că te poate orbi. Dar îi vezi reflectarea în lucrurile peste care străluceşte. Exact în acelaşi mod, oamenii Îl pot vedea pe Dumnezeu doar reflectat în copiii Săi, asemenea unor mici diamante de praf. Ei nu pot să-L privească pe Dumnezeu, pentru că strălucirea Lui este prea puternică. Trebuie să ne privească pe noi, credincioşii, ca să-L vadă pe Dumnezeu reflectându-se în noi.

Lumina lui Dumnezeu poate fi văzută numai dacă o laşi să strălucească prin tine! Oamenii pot să-L vadă pe Dumnezeu în tine numai în măsura în care tu Îl reflecţi. Aşadar, „lăsaţi lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să preamărească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). Dacă n-ar exista praful, n-ai putea vedea lumina, iar dacă n-ar exista lumina, n-ai putea vedea praful. Trebuie să fie amândouă.

Poate că nu vei mai vedea niciodată micile diamante de praf, deoarece unele dintre ele intră în lumină, strălucesc o clipă şi apoi dispar din nou în întuneric. Ele au numai un moment de adevăr, însă, chiar dacă, în toată viaţa lui, acel grăunte de praf scânteiază numai o dată în lumina Domnului, a meritat! Chiar dacă numai o dată în viaţa lui a dăruit cuiva viaţă şi bucurie, a meritat! Dar, dacă ar putea rămâne în lumina Domnului, ar putea străluci toată viaţa, până la sfârşit, la fel cum o lumânare dă lumină întregii case până când se topeşte complet. Cu cât micul grăunte de praf rămâne mai mult timp în lumină, cu atât străluceşte mai mult şi rămâne mai mult timp un diamant.

Acele diamante de praf pot să strălucească numai o clipă şi apoi să dispară, la fel ca viaţa omului, care este ca iarba de pe câmp: astăzi este, iar mâine s-a dus! Căci, ce este viaţa ta? Nu este decât un abur care, pentru puţin timp, reflectă razele Lui de lumină şi apoi dispare (Psalm 103:15-16). Nu ai nici o garanţie pentru ziua de mâine, aşa că mai bine străluceşte acum, atâta timp cât ai lumina, altfel vei fi dat uitării (Iacov 4:14). Aproape nimeni nu va şti că ai existat vreodată, pentru că atât de puţini au văzut vreodată lumina lui Dumnezeu reflectată în tine, strălucind prin tine, fiindcă ai stat în lumină. „Cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3:21).

Cărarea razelor de lumină pe care le vedem este foarte dreaptă şi foarte îngustă. Ea străluceşte numai într-un singur sens, şi are un singur izvor. Aşadar, există o singură cale către Izvor, către Dumnezeu, şi trebuie să urmezi această cale, altfel nu vei reuşi! Iisus este lumina lumii (Ioan 8:12). El este singura cale. Numai în El există lumină – raza dreaptă şi îngustă care conduce către dragostea lui Dumnezeu – şi, dacă nu intri în această rază de iubire, nu vei străluci niciodată. Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!” (Ioan 14:6).

Gândeşte-te la câte lucruri îţi poate arăta Dumnezeu printr-o mică rază de lumină, dacă eşti tot atât de predispus ca un copil să o preţuieşti. Dacă nu devii ca un copilaş, nu vei intra niciodată în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 18:3).

Pentru a învăţa de la Domnul trebuie să te opreşti, să priveşti şi să asculţi. Altfel, vei fi copleşit de grijile acestei vieţi, în loc să fii cucerit de adevărul, iubirea şi fericirea Sa. Vei fi biruit de lume, în loc să biruieşti lumea prin El. Dacă eşti prea ocupat, sau prea grăbit, sau prea preocupat de treburile tale, nu vei învăţa niciodată nimic.

Priveşte atent diamantele de praf: Ele nu încearcă să sclipească sau să strălucească. Ele doar lasă lumina să strălucească pe ele. Nu fac nici un efort ca să strălucească sau să se mişte. Nu încearcă să ajungă undeva anume. Nu se grăbesc. Ci doar plutesc liniştite prin aerul lui Dumnezeu.

Deci, opreşte-te – priveşte – ascultă – şi lasă grăuntele tău de praf să devină un diamant care dezvăluie frumuseţea lui Dumnezeu!